Social Icons

duminică, 30 noiembrie 2014

Economia României înainte și după Marea Unire

Cum a evoluat, în cifre, economia României înainte și după Unirea din 1918.
   Marea Unire din 1918 a presupus, pe lângă sacrificiile umane, și sacrificii economice mari. Situația economică de înainte și după război ne arată un aspect mai puțin discutat de istorici. România s-a reîntregit, România a împlinit visul de veacuri al înaintașilor, dar toate acestea s-au făcut cu un preț.
Tabloul economic al României din 1914 ne înfățișează o economie aflată în ascensiune, spre deosebire de cel de după unire, ce ne arată o Românie Mare și cu probleme la fel de mari.
   Conform lucrării „Produsul Intern al României 1862 - 2000”, elaborată de dl Victor Axenciuc, după cel de-al doilea război mondial, România a intrat într-o recesiune economică exprimată printr-o reducere a PIB-ului pe cap de locuitor la 70% din cât era media înainte de război. Această recesiune este vizibilă și în nivelul veniturilor colectate de către stat în 1920, venituri ce au scăzut la sub o treime din cât erau înainte de război (de la 117 mil. $, la 36 mil. $, cifre calculate pe baza datelor din lucrarea „Evoluția economică a României” scrisă de Victor Axenciuc). Așadar, avem, pe de o parte, o diminuare drastică a PIB-ului, explicabilă prin prisma războiului, dar și o colectare dezastroasă la buget, în condițiile dublării populației și a teritoriului. Pe lângă aceste două componente ale situației dificile, apare și o a treia, și anume, creșterea deficitului bugetar în condițiile unor cheltuieli apropiate de cele de dinainte de război. Dacă adăugăm și inflația galopantă ce a devalorizat moneda națională cu 1058% din 1913 până în 1920, atunci ne putem face o idee despre situația României după unire.
   Economia României în raport cu economiile țărilor din jur era în declin și în 1926, conform estimărilor făcute de celebrul economist Angus Maddison. Astfel, conform acestor estimări, ce folosesc pentru evaluare dolarul american din 1990, situația României (în granițele actuale) în raport cu statele vecine în privința PIB-ul pe cap de locuitor în 1913 era:
  • România        - 1.741 $
  • Ungaria          - 2.098 $
  • Cehoslovacia - 2.096 $
  • Bulgaria         - 1.534 $
  • Iugoslavia      - 1.057 $
  • Polonia          - 1.739 $
  • URSS            - 1.488 $

   Situația din 1926 ne arată o economie românească depășită de ceea ce se petrecea în jurul său. Chiar dacă datele fac referire doar la teritoriul actual al României, ele sunt relevante și pentru teritoriul României Mari, dacă ținem cont că principalele motoare economice s-au păstrat în actualele granițe. Deci, situația la opt ani de la încheierea războiului și înfăptuirea Marii Uniri se prezenta astfel:
  • România        - 1.258 $
  • Ungaria          - 2.162 $
  • Cehoslovacia - 2.575 $
  • Bulgaria         - 1.162 $
  • Iugoslavia      - 1.263 $
  • Polonia          - 2.117 $
  • URSS            - 1.386 $
   Datele pentru Polonia și URSS sunt din anul 1929 (pentru 1926 nu sunt date disponibile). În acel an, valoarea PIB-ului pe cap de locuitor din România scăzuse la 1.152 $. Cele două fotografii ale situației economice aferente anilor 1913 și 1926 ne arătă o Românie care nu-și găsea drumul spre bunăstare, în contradicție cu imaginea idilică a interbelicului proiectată de unii istorici.
   Din lucrarea „Istoria României. Transilvania, vol.II”, coord. Anton Drăgoescu, aflăm că, în 1938, cea mai mare contribuție la venitului național o aveau serviciile (39%), urmate de agricultură (38,4%), industrie (16,9%) și construcții (5,7%). Aportul la venitul național al industriei era redus în comparație cu ce se întâmpla la acea dată la nivel european, media fiind de 33%. Dacă raportăm valorile producției industriale în prețuri comparabile din anul 1938 la 1921, anul din care începe seria statistică, rezultă că, pe parcursul a 17 ani, producția a crescut de la 11 mld. lei la 69 mld.lei, așadar o creștere de peste șase ori. De aici ne dăm seama că ponderea industriei în venitul național în anul 1920 era mai redusă decât cea din anul 1938, deci, putem spune că economia României se baza în proporție de 90% pe agricultură și servicii.
   Cea mai mare problemă a României de după Marea Unire n-au reprezentat-o decalajele de dezvoltare între regiuni, exacerbate de unii demagogi ai epocii, ci, mai degrabă, gradul general de subdezvoltare al economiei per ansamblu. Cauza principală a subdezvoltării provenea, la rândul ei, în principal, din gradul redus de urbanizare. România anului 1938 avea cica 78,1% din populație ocupată în agricultură, in timp ce Ungaria avea 53%, iar Polonia 65%. Populația ocupată în agricultură în statele din centrul și vestul Europei varia între 6% în Elveția și 48% în Italia. Aceasta rămâne și astăzi principala cauză a decalajelor față de restul Europei, deoarece, se pare că românului nu-i place istoria și, de aceea, nu învață nimic din ea, ba, mai mult, preferă să subțieze tot mai tare curicula specifică obiectului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu