Când nu se crede Alexandr Dughin, Cozmin Gușă își dă seama că e la conducerea unei televiziuni cu un picior în groapa falimentului. Noi știam că Realitatea nu-i vreun CNN, așa cum nici Gușă nu e vreun geopolitician a cărui viziune străbate orizonturile Dămăroaiei, dar, totuși, ne puneam speranțe că nu vom vedea chindiile cu proști de pe Antenă și RTV.
Ne-am înșelat, n-am văzut mustul prostiei stors din bloguri de Jilava, nu, am văzut un nou episod din șirul lung de trădări la români.
Bicilis e cel ce a trădat locația tezaurului dac. Boierii feudalismului românesc sunt cei ce au trădat de fiecare dată, fie că era vorba de Mircea cel Bătrân, Ștefan în bătălia cu Mathias Corvin, Petru Rareș și Brâncoveanu, toți aceștia au avut parte de trădări, și nu numai ei. Suntem o nație cu multă istorie a trădării, cu mulți trădători și, poate, din această cauză, cu prea puține realizări față de potențial. Iohannis e neamț. Da, chiar e neamț. El crede în cuvântul dat și, de aceea, nu vrea aliați, poate și pentru a nu fi nevoit să-i trădeze mai apoi. E un lup singuratic chiar în partidul său.
Episodul confruntării de la Realitatea mi-a adus aminte de 2009. Și atunci, fostul patron al acestei televiziuni, Sorin Ovidiu Vântu, avea nevoie de companie la ceas de seară. Episodul de atunci s-a dovedit hotărâtor pentru finalul ridicol de carieră politică exclamat prin „Mihaela, dragostea mea!”. Sub umbrela fețelor cunoscute, la ceas de seară, Iohannis a fost ademenit într-o cursă de către doi amici ai săi. Atât Gușă, cât și Rareș Bogdan, știau că Iohannis va ieși ciufulit dintr-o emisiune încropită cu două - trei ore înainte de a avea loc. Emisunea a avut ca desfășurător copiuțele lui Ponta. Acesta a scos pe masă un teanc de copiuțe, îndeajuns pentru un nou doctorat, ar zice unii mai rău - voitori, și a început să ne arate cât de multe știe el despre finanțele țării, despre ministerul muncii, despre constituție, ce mai, era un spirit enciclopedic coborât din slavă să ne scape de nepriceputul de vis-a-vis. A părut un măcel pe bază de copiuțe și complicitate a închipuitului geopolitician și a angajtului său.
După emisiune, Ratzel de la Realitatea a încolonat supușii și, de la catedră, a început să dea panseuri. Din când în când era întrerupt de Bogdan cu un dat aprobator din cap și cu limbi scurte și penetrante, scuze, voiam să zic formule. Pe fundal era baking vocals-ul format din colectivul de salariate cu voce stridentă, gânduri puține și păreri de împrumut de la șef. Din postura de a fi ascultat, Gușă l-a torpilat pe Iohannis, așa cum doar un patron responsabil și îngrijorat de soarta datoriilor poate s-o facă.
L-am acuzat tot timpul pe Iohannis că-i lipsesc cuvintele, că, de fiecare dată când glăsuie, te dă peste cap cu banalitățile monotone și, totuși, l-am votat. M-am săturat de președinți surprinzători ce au fost sau se vor și prim-miniștri, și miniștri de finanțe, și juriști, și jucători, și arbitri, și pentru, și contra, dar numai ceea ce le cere funcția nu. Cei mai mari dușmani ai lui Iohannis sunt cei ce par că-l sprijină. Doar ei pot să-i administreze lovituri în electorat și să-l descumpănească, nu cei de la Antenă sau de la RTV. Cine se uită la aceste televizuni, oricum nu-l votează pe Iohannis. Se pare că și în 2014 patronul Realității are un rol de jucat în alegerile prezidențiale, deocamdată rolul său e de tentativă de omor a șanselor unui candidat. Timpul scurs din 2009 încoace ne arată că pentru ultimul patron nu s-a sfârșit bine, pentru cel prezent, rămâne de văzut.
Ne-am înșelat, n-am văzut mustul prostiei stors din bloguri de Jilava, nu, am văzut un nou episod din șirul lung de trădări la români.
Bicilis e cel ce a trădat locația tezaurului dac. Boierii feudalismului românesc sunt cei ce au trădat de fiecare dată, fie că era vorba de Mircea cel Bătrân, Ștefan în bătălia cu Mathias Corvin, Petru Rareș și Brâncoveanu, toți aceștia au avut parte de trădări, și nu numai ei. Suntem o nație cu multă istorie a trădării, cu mulți trădători și, poate, din această cauză, cu prea puține realizări față de potențial. Iohannis e neamț. Da, chiar e neamț. El crede în cuvântul dat și, de aceea, nu vrea aliați, poate și pentru a nu fi nevoit să-i trădeze mai apoi. E un lup singuratic chiar în partidul său.
Episodul confruntării de la Realitatea mi-a adus aminte de 2009. Și atunci, fostul patron al acestei televiziuni, Sorin Ovidiu Vântu, avea nevoie de companie la ceas de seară. Episodul de atunci s-a dovedit hotărâtor pentru finalul ridicol de carieră politică exclamat prin „Mihaela, dragostea mea!”. Sub umbrela fețelor cunoscute, la ceas de seară, Iohannis a fost ademenit într-o cursă de către doi amici ai săi. Atât Gușă, cât și Rareș Bogdan, știau că Iohannis va ieși ciufulit dintr-o emisiune încropită cu două - trei ore înainte de a avea loc. Emisunea a avut ca desfășurător copiuțele lui Ponta. Acesta a scos pe masă un teanc de copiuțe, îndeajuns pentru un nou doctorat, ar zice unii mai rău - voitori, și a început să ne arate cât de multe știe el despre finanțele țării, despre ministerul muncii, despre constituție, ce mai, era un spirit enciclopedic coborât din slavă să ne scape de nepriceputul de vis-a-vis. A părut un măcel pe bază de copiuțe și complicitate a închipuitului geopolitician și a angajtului său.
După emisiune, Ratzel de la Realitatea a încolonat supușii și, de la catedră, a început să dea panseuri. Din când în când era întrerupt de Bogdan cu un dat aprobator din cap și cu limbi scurte și penetrante, scuze, voiam să zic formule. Pe fundal era baking vocals-ul format din colectivul de salariate cu voce stridentă, gânduri puține și păreri de împrumut de la șef. Din postura de a fi ascultat, Gușă l-a torpilat pe Iohannis, așa cum doar un patron responsabil și îngrijorat de soarta datoriilor poate s-o facă.
L-am acuzat tot timpul pe Iohannis că-i lipsesc cuvintele, că, de fiecare dată când glăsuie, te dă peste cap cu banalitățile monotone și, totuși, l-am votat. M-am săturat de președinți surprinzători ce au fost sau se vor și prim-miniștri, și miniștri de finanțe, și juriști, și jucători, și arbitri, și pentru, și contra, dar numai ceea ce le cere funcția nu. Cei mai mari dușmani ai lui Iohannis sunt cei ce par că-l sprijină. Doar ei pot să-i administreze lovituri în electorat și să-l descumpănească, nu cei de la Antenă sau de la RTV. Cine se uită la aceste televizuni, oricum nu-l votează pe Iohannis. Se pare că și în 2014 patronul Realității are un rol de jucat în alegerile prezidențiale, deocamdată rolul său e de tentativă de omor a șanselor unui candidat. Timpul scurs din 2009 încoace ne arată că pentru ultimul patron nu s-a sfârșit bine, pentru cel prezent, rămâne de văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu