Cum să te pregătești pentru pensia românească, în cinci etape

   Economisire? Pensie? Ai peste douăzeci de ani și te apropii de trezeci, dacă nu i-ai și trecut, iar pensia e o chestie mai îndepărtată decât Alpha Centauri și, oricum, la banii tăi, pensia și  economisirea sunt cele mai mici probleme care te preocupă. Îți întinzi leafa ca un extensor, de la o lună la alta și, de fiecare dată, plesnește exact când credeai că o să țină. Nu pensie. Nu economisire. Ești încă tânăr.

Aceasta e prima etapă - cea a negării.

Trecut, prezent și viitor

   La nașterea ta, speranța de viață era de 69 de ani. Acum e de 75. Peste patruzeci de ani va fi, probabil, de 85 de ani. Dacă ai noroc, poți fenta această proiecție cu mai mult de un deceniu. Vrei să-ți petreci ultimele decenii din viață întinzându-ți pensia ca un extensor? Nimeni nu vrea, dar perspectivele sistemului actual de pensii se îndreaptă către concretizarea acestui scenariu.

   2007 a fost ultimul an în care sistemul românesc de pensii își asigura cheltuielile din veniturile încasate. Din 2008 încoace, fondul de pensii înregistrează deficit. Acest deficit a crescut de la an la an și va ajunge la 19 miliarde de lei anul acesta. Statul a realizat că e într-o mare belea și așa a apărut pilonul II de pensii private obligatorii. Scopul acestei manevre a fost să reducă din povară prin transferul unei părți a contribuțiilor lunare către fondurile administrate privat, 7 la număr. Același stat a pus Autoritatea de Supreveghere Financiară de pază la operațiunile făcute de fonduri. Legea nu impune un randament anual al fondurilor, lăsând posibilitatea ca, în unii ani, banii tăi să se înmulțească sub rata inflației, deci să le scadă valoarea reală. Nici statul, nici fondurile pilonului II, nu-ți garantează o pensie decentă peste trei – patru decenii.

   Un studiu recent al Ernst&Young arăta că românii anului 2050 „se vor bucura” de o pensie medie de aproape 300 de euro. Adio vacanțe pentru seniori, bună ziua infarct, când te uiți la avizierul cu întreținerea. 

Tocmai ai terminat a doua etapă - cea a interesului parțial stârnit.

Cum te obligă statul să pierzi, uneori, bani

   Statul te-a văzut ca o cifră mult prea mare pentru a-și permite asumarea ei. Te-a exilat obligatoriu la privați, și, de-acum încolo, descurcă-te! Chiar și tu începi să gândești în cifre. Vrei să faci o petrecere. În cifre îți numeri prietenii invitați, în cifre, numărul de beri și, tot în cifre, pungile cu chips-uri și alte cele. Dacă cifrele adunate dau o sumă prea mare, te gândești la ceva ajutor din partea prietenilor. Așa, party-ul tău capătă mai mulți proprietari. La final, dacă iese aiurea, invitații pot da vina pe mai mulți, nu doar pe tine.

   Să luăm un exemplu concret, cel  al unui angajat în cadrul unei bănci din România, ce contribuie la sistemul de pensii obligatorii din luna martie a anului 2008. De atunci și până în luna iulie a anului curent, a contribuit la fondul de pensii cu aproximativ 16.500 lei. Activul net al contului ei era în luna iulie de 20.400 lei. Aplicând inflația din fiecare an la contribuții, activul net ar fi trebuit să fie de 18.200 lei. Teoretic, dacă ar fi pus banii într-un cont cu o dobândă egala cu inflația, ar fi câștigat 1.700 de lei, practic, ea a câștigat 3.900 de lei. Fondul de pensii la care are contul, i-a oferit un plus peste inflația anuală de 1,5% din 2008 încoace.

   Totul pare prea roz și așa și este. De ce? Randamentele cumulate ale fondului, din 2008 încoace, au fost de 106,9%, deci fondul a avut de unde să plătească. Nu și în anul 2011, când activul contului  a fost 5.700 de lei, iar contribuțiile totale de până la acea dată de 5.600 lei. Dacă s-ar fi aplicat indexarea cu inflația, activul de atunci ar fi trebuit să fie de 6.900 de lei. Deci, angajatul a pierdut în 2011 circa 1.200 de lei din valoarea reală a banilor. Situația s-a remediat în anii următori, dar nimeni nu-ți garantează că nu se va mai întâmpla, culmea!, chiar în pragul pensionării tale. Dacă fondul înregistrează mai mulți ani la rând randamente mici sau chiar pierderi, ghici, cine va suporta pierderile?

   Nu ți se garantează  indexarea cu inflația, iar acest lucru mi se pare o nesimțire. Statul te obligă să te asiguri, iar dacă, la pensionare, veniturile tale vor fi erodate de inflație ... Ghinion. Dacă în prezent, fondurile private nu-ți asigură indexarea, existând posibilitatea pierderilor de sume de la an la an, ce vor face din 2032, când vor începe să plătească pensii?

Etapa a treia, cea pe care tocmai ai terminat-o, e a frustrării și a durerilor de cap. 

Dacă statul îți oferă posibilitatea ca în unii ani să pierzi bani, ce alternative mai puțin dureroase ai?

   S-o luăm întâi cu veștile bune. Ai șansa de a te fi născut în România. Da, are și România unele părți bune. Nu ai datorii de pe urma studiilor. Dacă faci parte din cei 75% dintre tinerii români de până în treizeci de ani ce locuiesc împreună cu părinții proprietari, nu plătești chirie. Deci, din punct de vedere al datoriilor, ai șansa unui blocstart mai bun decât un tânăr englez sau american. Tot pe parcursul vieții, ai șansa la o moștenire imobiliară sau o cotă parte dintr-o moștenire, dacă ținem cont că 95% din locuințele din România se află în proprietate personală. Deci e foarte posibil ca activul tău să crească printr-o moștenire primită pe parcursul vieții. Cam atât cu veștile bune.

    Vestea cea mai proastă e că trebuie să pui deoparte în medie, lunar, circa 150 de euro, timp de 35 de ani, pentru ca la pensie să-ți poți suplimenta pensia de la stat cu încă 300 de euro, timp de 25 de ani. 

   Într-o lume lume plină de incertitudini, ai totuși siguranța că îmbătrânești. Dacă încerci invalidarea rezultatelor studiului Ernst&Young, ce alternative ai? Ai, ca primă alternativă, facultativă și nu obligatorie,  pilonul III, cel al pensiilor facultative. Circa 371 de mii de români au apelat la această formă de economisire. Randamentele celor 11 fonduri din pilonul III sunt mai mici decât cele din pilonul II. Nici aici nu-ți garantează nimeni un anumit randament, iar sumele cu care vei contribui pot avea de suferit în cazul unor pierderi sau randamente mici.  Dacă la finalul contribuției nu vei acumula suma minimă pentru o pensie privată, atunci activul îți va fi restituit.

   La toate produsele de economisire la care vei apela în viitor trebuie să urmărești un singur lucru – valoarea viitoare a leilor investiți  trebuie să fie măcar apropiată de cea de la momentul investirii.  Unele fonduri au deja un istoric al randamentelor și unul al riscului asumat. Dacă randamentele fondului sunt mari, dar și instrumentele în care investește au un risc mai ridicat, atunci poți să te aștepți la ani de pierderi. Nimeni nu câștigă permanent. Dar, măcar, aici e un risc asumat de tine, fiindcă vorbim de fonduri facultative.

   Dacă alegi să economisești prin depozite, studiază cu atenție oferta. E vorba de banii tăi și orice relație de prietenie te-ar lega de personalul unei bănci, dobânda și eventualele comisioane de administrare sunt cele care trebuie să primeze în alegerea ta. O a doua chestiune ce trebuie să te preocupe e cea a exotismului băncii. Adică, dacă auzi că banca e dintr-o țară ce tocmai a confiscat 40% din depozitele persoanelor fizice, cum e cazul Ciprului, sau, că în țara de origine a băncii, instituțiile  bancare au fost închise din lipsă de lichidități, cum a fost cazul Greciei de anul acesta (vezi fotografia - de Yorgos Karahalis/Bloomberg), trebuie să iei în calcul că există un risc mai ridicat. Riscul nu e reprezentat de dispariția depozitului, în România depozitele de până la 100 mii de euro ale persoanelor fizice sunt garantate, ci de dificultăți, eventuale schimbări de dobândă neanunțate, comisioane ascunse și alte șicane de genul acesta.

   

   O a treia chestiune o reprezintă dobânda reală rezultată după aplicarea impozitului de 16% perceput de stat la veniturile din dobânzi. Dacă Banca Națională estimează pentru anul 2016 o inflație de 2%, atunci un leu de la începutul anului va valora 1,02 lei la sfârșit, iar tu trebuie să vezi ce bancă îți oferă o dobândă mai mare de 2% la depozite, plus impozitul perceput de stat, adică o dobândă mai mare de 2,32%. Procentele par meschine, 2% - 3%, dar într-un orizont  mare de timp pot evita o erodare masivă a banilor tăi puși deoparte. Dacă, de la începutul anului 2008 până la începutul anului curent, am avut o inflație cumulată de 38,8%, gândește-te că în douăzeci – treizeci de ani devalorizarea, indiferent de monedă, va fi mai mare. Atenție, că sunt deja bănci ce oferă dobânzi mai mici decât rata inflației!

   Asigurările de viață, de asemenea, pot constitui o alternativă viabilă la pensii. Da, asigurările de viață nu sunt doar pentru vedete și intrigi de romane polițiste. Există produse ce-ți permit economisirea pe termen lung, pentru ca, după un număr de ani, să primești banii înapoi, plus o dobândă aferentă perioadei sau participarea la profitul investițional al asigurării. În cazul participării la profitul investițional, cereți o simulare pe anii din urmă. E foarte posibil ca această participare să fie legată de anumite clauze și câștigul să fie minim.

Ești în etapa a patra, a medicinei alternative, care poate da rezultate, dar nimic nu-i garantat.

Deci, ce facem, domnule?

   Să recapitulăm: ești un tânar ce nu vrea să se bazeze doar pe pensia de la stat, ai văzut cum o duc pensionarii și nu vrei să pățești și tu la fel, speri ca până la pensie să dai lovitura, dar, dacă nu se întâmplă, e mai bine să fii pregătit. Statul poate să-ți dea o pensie de maxim 300 de euro peste 35 – 40 de ani și, de restul, trebuie să te îngrijești tu. Pensiile obligatorii sau facultative, așa cum funcționează acum, îți pot păpa din bani, și nimeni nu-ți garantează că, în cazul unei crize, economiile nu ți se vor eroda mai mult. Depozitele la termen îți oferă dobânzi mai mari, dar tentația de a le lichida la primul impas financiar e mare. Asigurările de viață sunt o soluție de economisire, în unele cazuri, în funcție de produs, cu garantarea unei dobânzi minime. Băncile se întrec în soluții de economisire pe termen lung, dar, atenție!, contractele pot conține clauze ascunse, interpretabile, ce pot să-ți dea planurile peste cap. Aveți mare grijă la semnarea contractului! Citiți pe îndelete contractul, clauzele de reziliere, penalitățile, apoi cereți lămuriri! Dacă nu vă pricepeți, cereți sfatul cuiva. Nu semnați ca primarul!

   Dacă veniturile tale sunt inconstante, produsele de economisire precum pensii îți sunt inaccesibile. Depozitele la termen sunt cele mai realiste opțiuni la care te poți gândi dacă vrei să economisești. Singura soluție e constituirea unui fond propriu care să-ți permină atenuarea fluxurilor de venituri. Adună bani, la propriu, la saltea, ciorap, sau unde vrei tu să-i ții, ca să poți face față în perioadele de secetă. Poți încerca constituirea unui extrafond care să susțină eventualele sisteme de economisire precum fondurile de pensii sau asigurările de viață, dar acest lucru necesită o disciplină pe termen lung, iar natura umană ți-e principalul dușman. Vei sparge fondul de fiecare dată când vei crede de cuviință și vei spera că-l vei reface într-un timp mult prea optimist. 

   Instrumentele de economisire sunt multe și fiecare are plusuri și minusuri. Indiferent de ce metodă alegi să economisești, trebuie să ai în primul rând în minte prezervarea capitalului, sau, dacă nu e posibil, obținerea unei erodări cât mai mici. Asta e ceea ce face diferența între vacanțe de seniori și pelerinajele zilnice la magazinele de discount.

Tocmai ai încheiat ciclul complet al celor cinci etape. Felicitări, ești din nou în etapa de negare!