Anii interbelici sunt priviți ca un fel de Golden Age a României. Unii aduc ca argumente pentru zugrăvirea acestui tablou imaginea mondenităților din acea epocă, omițând, din ignoranță sau nu, faptul că România Mare era un stat preponderent rural, iar mondenitatea capitalei nu emana mai încolo de Chitila.
La recensământul din 1930, populația totală era de 18,03 milioane de locuitori, din care doar 20% reprezenta populația urbană.
Cele mai importante orașe, după numărul de populație, erau București (631 mii locuitori), Chișinău (117 mii locuitori), Cernăuți (111 mii locuitori), Iași (102 mii locuitori), Galați (101 mii locuitori), Cluj (96 mii locuitori) și Timișoara (92 mii locuitori). Dacă mondenitatea era localizată în mediul urban, sărăcia era peste tot. În 1938, conform celor mai multe surse, venitul național anual pe locuitor din România era de 76 de dolari. Nivelul mediu din primele 20 de state europene era de 222 de dolari. Și atunci, ca și acum, bogăția era concentrată în vestul Europei. Dacă, în Marea Britanie, venitul național pe locuitor era de 378 dolari, în Germania de 338 dolari, în Franța de 237 dolari, în est lucururile stăteau mai prost. Astfel, în Ungaria, venitul național anual pe locuitor era de 111 dolari, de 104 dolari era în Polonia și de 68 dolari era în Bulgaria și Iugoslavia. Noi, cu 76 de dolari, eram înaintea Bulgariei și Iugoslaviei, dar tot în coada clasamentului.
Ce salarii primeau în interbelic muncitorii români? În funcție de industrie/ramură, românii din anul 1938 primeau în medie între 2.361 lei lunar în industria extractivă (vezi tabelul din imagine) și 1.600 lei în industria de artă și precizie. Cât ar însemna aceste sume? La cursul oficial al ratei de schimb din 1938, dolarul era cumpărat la 100,33 lei fără primă și la 138,45 lei cu primă de către BNR. Prima era introdusă din 1935 și viza stimularea populației să-și vândă valuta. Pe piața liberă, sumele erau mai mari, astfel că un dolar ajunsese să valoreze 207 lei în 1938. Deci, la cursul oficial al dolarului, salariile se încadrau între 24 dolari (fără primă) - 17 dolari (cu primă) și 16-12 dolari (fară sau cu primă). Pentru a echivala cu prețurile de astăzi, putem indexa cu devalorizarea dolarului (1 dolar din 1938 valorează astăzi 16,9 dolari) și ne rezultă salarii de 397 $ - 288 $ (păstrând și sistemul de primă de atunci) în industria extractivă și 337 $ - 244 $ în industria de artă și precizie.
Ce salarii primeau cei cu funcții? Într-o statistică din lucrarea Enciclopedia României, vol. IV din 1940, aflăm limitele salarizării din același an 1938. Așa aflăm că Patriarhul României - Miron Costin - avea ca limită maximă suma de 31.500 lei lunar (vezi tabelul din imagine). Aceasta echivala cu 314 dolari fără primă și 228 dolari cu primă în 1938. Astăzi, după ce aplicăm devalorizarea dolarului, salariul ar echivala cu 5.305 dolari, respectiv 3.845 dolari. Salariul unui ministru era apropiat de cel al patriarhului (30.400 lei), iar cel al unui profesor universitar avea ca limite 25.350 lei și 29.550 lei (vezi datele din tabel). Observăm că diferențele de remunerare între muncitorul de rând și cei cu funcții sau profesii de vârf erau considerabile. Un ministru putea câștiga 13 ori mai mult decât un miner sau petrolist. Astăzi, aceste diferențe sunt mai atenuate, dar măririle salariale ale demnitarilor din ultimile luni par să crească diferențele. Așa vor ajunge ca generațiile viitoare să citească despre anii 2015 - 2020 ca despre un Golden Age a elitelor, întocmai ca în interbelic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu