Social Icons

joi, 29 septembrie 2016

5 mituri false interbelice

Topul miturilor economice false din perioada interbelică
   Epoca interbelică a României e acel locușor călduț unde se refugiază majoritatea celor nemulțumiți de prezent și traumatizații de comunism.


   Lumea interbelică românească e văzută ca filmul Midnight in Paris a lui Woody Allen. Toată lumea dansa Charleston (un fel de Periniță ceva mai alertă), bea și petrecea până în zori, după care fiecare se îndrepta către job-ul său, pentru ca economia României să ajungă pe culmi nebănuite. 

   Fals. România intebelică era o țară tristă, cu o economie predominant agrară și o populație urbană ce abia trecea de 20%, conform recensământului din 1930. Din cei 20%, doar o mică parte petrecea până în zori, iar după-masă, când se trezeau, scriau istorie în tabloidele interbelice. De-acolo, din tabloide, își ia seva marea masă a nostalgicilor după interbelic. Istoria dramelor sociale din interbelic, exacerbată de comuniști și trecută sub preș de capitalismul post-decembrist, nu se vinde. Se vând doar imaginile „lumii bune” dintr-un interbelic împănat cu mituri false.

   1. Mitul Grânarului Europei

   Cel mai mestecat mit al interbelicului e acela că noi eram Grânarul Europei. Europa se baza pe noi pentru a-i fi grânar în interbelic cam  tot atât cât se bazează astăzi. Chiar și Cioloș, din postura de premier, a reiterat la începutul mandatului acest mit fals.

   Pe scurt, argumentăm că România interbelică producea circa 8,3% din producția de cereale a Europei și 6,8% din producția de grâu. Eram un producător de talie mare în Europa, dar nu făceam nicidecum piața
   Exporturile de grâu ale României erau mai mici decât cele realizate de Vechiul Regat în perioada premergătoare Primului Război Mondial (vezi aici). Într-un singur an, 1937, am avut exporturi mai mari, pe fondul unor recolte slabe în Europa. Pentru noi acest an a fost îndeajuns să ne împăunăm cu titlul de Grânar al Europei aproape un secol.

 Vezi și:


   2. Mitul afacerii Skoda

   Afacerea Skoda ne este prezentată ca fiind etalonul corupției din era interbelică. La așa reclamă, te-ai gândi că toți politicienii și funcționarii ce au pus umărul la această afacere s-au îmbogățit din șpagă. Fals. Prejudiciul statului estimat de pe urma acestei afaceri a fost aproximativ 900 milioane de lei, iar șpăgile încasate de miniștri, funcționarii și generalii din armată au fost estimate la peste 19 milioane lei.

   Ce ar însemna asta în banii de azi?

   Dacă ne raportăm la PIB-ul României din 1930, care era echivalent cu 286,8 miliarde de lei de atunci (vezi aici), șpaga ar fi fost echivalentă 0,007% din PIB. Raportat la PIB-ul de astăzi al României (estimat la 752,8 miliarde de lei anul acesta), șpaga ar fi 52,4 de milioane de lei. Sumele sunt mari, dar nu putem spune că toți cei din afacerea Skoda au dat un tun imens în afacerea cu tunuri, îndeajuns cât să se pensioneze.

   3. Mitul dezvoltării economice a României

   După Unirea din 1918, economia României Mari a crescut în volum, dar a scăzut în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. În Vechiul Regat s-a înregistrat în perioada 1910 - 1913, un PIB pe cap de locuitor în valori comparabile mai mare decât în orice an din perioada interbelică (vezi aici datele PIB-ului în valori comparabile). 

   Conform datelor din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000. Serii statistice seculare și argumente metodologice” a dlui Victor Axenciuc, cea mai mare valoare a PIB-ului pe locuitor din perioada interbelică s-a înregistrat în 1939 (1.163 USD la paritatea puterii de cumpărare din anul 2000). Valoarea cea mai mare a PIB-ului pe cap de locuitor din Vechiul Regat s-a înregistrat în anul 1910, aceasta fiind de 1.282 USD la paritatea puterii de cumpărare din anul 2000.

   Nici față de statele vecine, economia României Mari n-a avut o evoluție fulminantă. Economia României a crescut cu un ritm mai mic decât al statelor din sud-estul Europei (Iugoslavia, Bulgaria, Grecia și Turcia - vezi aici evoluția economiilor).

 Vezi și:



   4. Mitul economiilor Ardealului și Banatului

   Toate provinciile alipite în 1918, ce au făcut parte din Austro-Ungaria, aveau un PIB pe locuitor mai mic decât cel din Vechiul Regat

   În 1910, România (Vechiul Regat) avea un PIB pe locuitor echivalat în lire sterline de 18,5 lire sterline. În același an, în parte Ungară a imperiului Austro-Ungar, conform studiului South-Eastern European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, rezultat al colaborării băncilor naționale ale României, Bulgariei, Serbiei, Albaniei, Austriei, Greciei și Turciei (vezi aici), PIB-ul pe locuitor era de 19,6 lire sterline. Diferența între Vechiul Regat și Ungaria era de 5,9% în favoarea Ungariei, deci PIB-ul pe locuitor din Vechiul Regat era de 94,1% din cel al Ungariei

   Banatul și Transilvania aveau un un PIB pe locuitor de 92,2%, respectiv 84,6% din media Ungariei (vezi aici ce PIB aveau provinciile românești din Austro-Ungaria). Rezultă că diferența față de PIB-ul pe locuitor din Vechiul Regat era de peste 2% (92,2/94,1=97,9) față de Banat și de peste 10% față de Transilvania. Față de Bucovina, componentă a părții austriece din Austro-Ungaria, diferența era și mai mare (vezi aici). Așa se explică nivelul mai scăzut al PIB-ului pe locuitor din România Mare din perioada interbelică față de nivelul PIB-ului pe locuitor înregistrat în Vechiul Regat înainte de Primul Război Mondial.

 Vezi și:




   5. Mitul bunăstării populației

   România avea o populație de aproape 18 milioane de locuitori în 1930, din care doar puțin peste 20% locuiau în mediul urban. România era codașa Europei în materie de urbanizare și industrializare (în 1938, industria producea 16,9% din venitul național). Proporția urbanului a scăzut în 1938, când a ajuns la 18,3% (populația totală fiind de 19,75 milioane de locuitori). În același an, salariul mediu brut lunar era de 168 lei, conform datelor INS. 

Cât înseamnă asta?

   În 1938, dolarul avea două cursuri de schimb oficiale: fără primă (101 lei) și cu primă (140 lei). Deci, muncitorul mediu român încasa un salariu mediu brut lunar de  1,66 dolari sau 1,2 dolari (în funcție de cursul de schimb). Asta ar echivala astăzi cu 20 sau 28 dolari (un dolar din 1938 valorează astăzi 17 dolari). 

   Salariile din 1911, conform Anuarului Statistic al României erau de 68 de lei lunar pentru un lucrător în industria mare și 70 lei lunar pentru unul de la căile ferate (13 dolari, respectiv 14 dolari, la cursul de schimb de 5,01 lei pe un dolar). Dacă indexăm cu inflația dolarului, salariile din 1911 ar fi astăzi de 312 dolari, respectiv 336 dolari (un dolar din 1911 = 24 dolari în 2016). E clar că vorbim de o degradare a vieții oamenilor de rând în perioada interbelică, iar grevele minerilor de la Lupeni din 1929 și cea a muncitorilor de la Uzinele Grivița din 1933 n-au fost basme comuniste, ci manifestări de nemulțumire ale celor ce munceau.

  România interbelică poate fi o perioadă fastă din istoria României, dacă o privim prin prisma întregirii naționale, dar în nici într-un caz nu reprezintă perioada de referință din istoria României pentru economia românească și pentru nivelul de trai al populației. 

   Vezi și:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates