Social Icons

joi, 30 iulie 2015

Topul administrațiilor locale după veniturile proprii

Harta gradului de colectare a veniturilor proprii la bugetele locale
   Din cele 53,7 miliarde de lei, cât reprezintă veniturile totale la bugetele locale în 2014, doar 44,6% reprezită veniturile proprii ale administrațiilor locale (23,9 mld. lei - vezi datele din imagine).  În afara veniturilor proprii, bugetele locale primesc de la bugetul de stat sume defalcate din TVA (pentru cheltuielile descentralizate de la nivel județean și de la nivel de primării, pentru drumuri și pentru echilibrarea bugetelor locale), subvenții, iar de la instituțiile europene primesc fodurile aferente proiectelor aprobate și aflate în derulare.
   Conform Direcției pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale, în 2014, cel mai mic procent al veniturilor proprii în veniturile totale la nivel de administrațiilor locale l-au realizat consiliile județene (27,15%). Primăriile comunelor de la nivel național au colectat venituri proprii în proporție de 32,33% din veniturile totale, în vreme ce primăriile orașelor au colectat 45,32%. Cel mai mare procent de venituri proprii în veniturile totale îl realizau primăriile municipiilor, cu un procent de 59,88%. Deci, cele mai falimentare administrații nu erau primăriile de comune, ci consiliile județene, dacă e să ne luăm după gradul de colectare al veniturilor proprii.
   La nivel de județe, procentul veniturilor proprii colectate de administrațiilor locale (consilii județene, primării de municipii, orașe și comune) variază de la 79%, în București, până la 23,1% în județul Vaslui (vezi datele din imagine). Pe primele locuri în topul după procentul deținut de veniturile proprii în totalul veniturilor se află București (79%), Ilfov (65,4%), Brașov (56%), Cluj (54,6%) și Sibiu (52,8%). Doar în zece județe, plus capitala, procentul de colectare a veniturilor proprii în veniturile totale depășește procentul de la nivel național (44,6%). Sub acest procent se află administrațiile din județe importante precum Mureș (42,3%), Dolj (41,4%), Bihor (38,3%), Iași (32,6%). Administrațiile locale din 17 județe aveau o colectare a veniturilor proprii mai proastă decât colectarea de la nivel național a primăriilor comunelor (sub 32,33% - vezi datele din imagine). Județele codașe în topul după procentul de venituri proprii colectate sunt Vaslui (23,1%), Botoșani (23,7%), Vâlcea (24,2%), Caraș-Severin (25,8%) și Mehedinți (25,9%).
   Județele cu cele mai mici procente de venituri proprii în veniturile totale nu sunt toate primele la masa subvențiilor de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale. Pe Vâlcea și Mehedinți le regăsim în topul procentelor deținute de subvenții în veniturile totale, cu procente de 25,1%, respectiv 22,1%, dar pe Vaslui (15,6%), Botoșani (15,1%) și Caraș - Severin (14,5%) le regăsim după locul zece. La nivel național, anul trecut, subvențiile către administrațiile locale au fost de 6,6 mld. lei (12,3% din veniturile totale ale administrațiilor). Cea mai mare parte a subvențiilor, circa 43% din cele 6,6 mld. lei, s-au dus către consiliile județene. În structura veniturilor consiliilor județene, veniturile proprii sunt de 27,15%, așa cum am mai menționat, iar subvențiile de la bugetul de stat dețin o proporție de 29,68% (2,8 mld. lei din 9,6 mld. lei, cât reprezintă veniturile totale ale consiliilor județene). Deci, principalii beneficiari ai suvențiilor sunt consiliile județene, ele fiind cei mai slabi colectori de venituri proprii și primii la masa subvențiilor. 
   Adepții reformei administrative dau ca exemplu primăriile de comune în privința nesustenabilității financiare, dar omit faptul că majoritatea consiliilor județene sunt în aceeași situație. Propunerile cele mai des vehiculate vizează crearea unor comune cu steroizi, a unor arii metropolitane (parcă și văd Vasluiul devenind un megalopolis), care ar fi fiabile din punct de vedere financiar. Problema e că există județe, și chiar regiuni întregi, ale căror administrații de la totate nivelurile nu sunt sustenabile financiar (vezi harta veniturilor proprii). Cu ele ce facem? Le reorganizăm până devin eficiente? Le punem să-și facă o țară doar a lor? După o eventuală regionalizare, veniturile proprii ale acestor regiuni se vor diminua și nu vor crește, pentru simplul fapt că nu există resurse cât de cât egal distribuite la nivel teritorial. România s-a dezvoltat asimetric și insular. Există poli de prosperitate concentrați în anumite zone, iar faptul că unii se visează baroni de Teleorman sau conți de Dorohoi nu rezolvă problema subdezvoltării, ci o accentuează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates