Țepele și tunurile trase bugetului, de la Carol I la Băsescu

   Țeapa și tunul sunt două simboluri în istoria României. Țeapa e semnătura lui Vlad Țepeș. Din oțelul unui tun, capturat la Plevna, și-a făcut coroana Carol I. La mai bine de un secol, aceste două cuvinte au ajuns să descrie fapte asociate corupției.

   Unul din primele tunuri date statului român, după Mica Unire, a fost Afacerea Strousberg. Afacerea a debutat în 1868, odată cu decizia guvernului de la acea dată de a dezvolta infrastructura feroviară. Planul pus la punct, un fel de Master Plan de astăzi, viza construirea a peste 900 de km de cale ferată, rețea ce ar fi îmbunătățit considerabil legăturile de transport între principate și între județele principatelor. Prețul pentru realizarea acestui plan a fost de la început considerat ca fiind exagerat, ajungând la suma de 247 milioane de lei. Ce însemna această sumă? Însemna aproape 80 tone de aur (79,68 tone la un preț al aurului de 3.100 lei pentru 1 kg). Dacă raportăm această sumă la veniturile bugetului de stat, care, în 1868, se ridicau la 62,7 milioane lei încasări efective, rezultă o sumă de patru ori mai mare decât veniturile. Ca termen de comparație mai putem folosi și rezerva actuală în aur a BNR, ce se ridică 103,7 tone.  După 12 ani, procese la tribunalele de arbitraj, presiuni din partea Germaniei pentru răscumpărarea obligațiunilor emise fraudulos de concesionari, și după anularea concesionării și cedarea acesteia către alt concesionar, deci, după toate acestea, Regatul României s-a ales cu o rețea de căi ferate prost-construite și cu acceptarea unei plăți de 287,5 milioane lei. Suma echivala cu circa 92,7 tone de aur ce trebuia plătită pe parcursul a 44 de ani. Chiar dacă statul s-a ales cu o rețea deficitară și la un preț ridicat, Regatului României i s-a recunoscut independența de către Marile Puteri, și, chiar cu deficiențele avute, măcar s-a construit ceva.

   Al doilea tun, cu iz de țeapă, dat bugetului de stat, a avut loc în perioada interbelică și s-a numit Afacerea Skoda. Contractul, semnat cu Skoda în martie 1930, viza dotarea armatei române cu armament (artilerie grea în principal) în valoare de 6,75 mld. lei, echivalentul a 60,75 tone de aur (1kg de aur valora 111.111 lei). Raportat la bugetul de stat, suma atingea aproape 20% din încasările efective din 1930 la bugetul de stat (34,15 mld. lei). Deși majoritatea celor implicați în scandal au fost achitați în 1936, cu excepția reprezentantului Skoda - Bruno Seletzki, comisia parlamentară formată pentru anchetarea scandalului a apreciat un prejudiciu de 1,7 mld.lei, echivaland cu 15,3 tone de aur sau circa 5% din încasările la buget aferente anului 1935 - an al finalizării raportului comisiei.

   Contractul cu Bechtel a făcut din prețul pe kilometru de autostradă, realizată în condiții de podiș și dealuri, un clasic exemplu de țeapă trasă bugetului de stat prin umflarea de la bun început a prețului.  Semnat în 2004, pentru o sumă vehiculată de 1,3 miliarde de euro, contractul a fost renegociat cu „succes” de către guvernul Tăriceanu. În 2005, suma era echivalentă cu 120 de tone de aur (1 kg aur = 39.000 lei)  și 5% din bugetul general consolidat (12,5% din bugetul de stat).  Costurile renegociate nu au condus la o sumă fixă, existând posibilitatea de a fi majorate oricât. La final, din cei 420 de km ne-am ales cu 52 de km și cu 1,4 miliarde euro cheltuiți, cu potențiale procese de despăgubire, cu niciun vinovat și un contract original lipsă. Suma echivala în 2013 cu 40,7 tone de aur (prețul aurului crescând la 152.000 lei/kg) și 3% din bugetul general consolidat (6,6% din bugetul de stat).

   Desigur, în ultimul deceniu, există mai multe țepe date statului, unele dintre ele aflate încă în derulare (Fondul Proprietatea), dar singura în cazul căreia putem stabili cert cât s-a plătit efectiv este autostrada neterminată de Bechtel. Țepele EADS și Microsoft, deși sunt de actualitate, sunt, totuși, de dimensiuni mai mici.