Social Icons

joi, 15 mai 2014

Politica surprinderii adversarului cu pantalonii în vine

   Imaginea UE și a SUA din ultimile luni vis-a-vis de situația din Ucraina seamănă cu cea a doi bețivi surprinși de o doamnă la colț de bloc, dimineața, în timp ce se duelau cu jeturile rezultate din consumul excesiv de bere la pet.
După ce ani de zile au dansat cu piticul de la răsărit valsuri, polci și, câteodată, foxtrot, acum țopâie a ceva ce seamănă c-un kazacioc cu pantalonii în vine și nu le vine să creadă mai marilor vestului că același pitic, cu care-și dădeau bezele, le-a pregătit o tablă încinsă pe post de ring  de dans, întocmai ca cea folosită la dresatul urșilor.
   Reacția vestului la anexarea Crimeii și posibila transformare a estului Ucrainei într-o Transnistrie mai mare e în linii mari la fel de palidă cu cea a Franței și Imperiului Britanic la anexarea Sudeților la Germania hitleristă. Pe 25 mai, alegerile din Ucraina se bucură de observatori de seamă, dar și de lehamitea populației față de promisiunile vestului. Pentru că de la vest, în ultimul deceniu, Ucraina a primit doar promisiuni. Tot promisiuni au venit și-n iarnă, și de-atunci ucraineanul de rând vede doar haos, pensii întârziate sau deloc și capete înfierbântate de pro-ruși sau naționaliști. Și în această harababură cu referendumuri autonomiste sau unioniste, cu dizolvarea oricărei urme de autoritate, el se bucură de prezența observatorilor de seamă, precum Madelaine Albright, care nu-i vor plăti pensia, șomajul și nu îi vor face viața mai bună în vreun fel, nu, ci îi vor oferi ocazia și îi vor garanta că are posibilitatea să se exprime democratic la alegeri chiar dacă îi chiorăie mațele.
   La alegerile democratice garantate moral de vest și puse sub semnul întrebării de tancurile de la graniță, Gigeliuc, ucraineanul de rând, va avea posibilitatea să aleagă între cei ce l-au dat jos pe Ianukovici și nu între Ianukovici și restul. Așa se întâmplă când democrație înseamnă ceea ce convine doar unora. Și, fără îndoială, alegerile din Ucraina vor atinge un prag de prezentare record, măcar în zonele pro-occidentale, pentru ca cifrele să le bată net pe cele de la referendumurile ilegal organizate de separatiști.
   În toiul acestei comedii jucate de vest și est și de marionetele de la Kiev și Donețk, noi, singurii urmași ai Romei în această parte de lume, sau strămoșii ei, dacă e să ne încredem în dacologii de serviciu, deci noi ne asumăm necondiționat rolul de pioneză pe scaunul lui Putin. Atâta putem noi și ăsta ne e rolul trasat de Licurici și, anume, să-i creăm o jenă în partea dorsală piticului, iar partea asta dorsală, fund în limbajul comun, are un nume - Rogozin.
   Toată buleftricarea vestului e un rol asumat, din care publicul trebuie să înțeleagă că s-a acționat cumva și, chiar dacă rezultatul e un pipi pe pantaloni la colț de bloc, dimineața, când ești surprins de d-na administrator, măcar  rămâne un semn de acțiune până la următorul kazacioc.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu