Rugăciunea unui dac

   Pe când Zamolxe avea meciuri de box cu zeii romanilor, după cum  stă scris în Memento mori a lui Eminescu, de parcă Neptun sau bărbosul din Carpați n-aveau altă treabă decât să urmeze exemplul unor berbeci de-o parte și de alta a Istrului, pe-atunci începea epopeea unui popor a cărui singură virtute era să se ițească în istorie în diferite perioade separate de secole, nelăsând mari realizări, ci ițindu-se doar pentru a da apă la moară forumiștilor exaltați 1900 de ani mai târziu.

Cât de productivi suntem noi și cum sunt vecinii?

             

   Găina vecinului pare curcă. Așa spune un proverb neaoș ce încearcă să sintetizeze percepția descendenților lui Traian&Decebal față de vecinii lor.
   Plecând pe calea percepțiilor carpato-danubiano-pontice întâlnim o serie de mituri, unele din vremuri socialiste sau mai vechi, altele de dată mai recentă, mituri ce statuează că sârbii și maghiarii sunt mai harnici și, în consecință sunt mai bogați decât românii.