Polii de dezvoltare economică împart România în două. Dacă am trasa o linie pe hartă pe aliniamentul Constanța-Oradea, toți polii, cu excepția Iașului, sunt situați la sud de această linie. În România, dezvoltarea economică e asimetrică, peste jumătate din teritoriul țării riscă să fie mai compatibil economic cu Uniunea Euroasiatică decât cu Uniunea Europeană.
În ultimul deceniu, conform datelor Comisiei Naționale de Prognoză, ajustate cu ultimile cifre ale PIB-ului furnizate e INS, Bucureștiul și-a crescut ponderea deținută în economia națională cu peste 6 puncte procentuale (de la 19,3% în 2004, la 25,39% în 2014). Luând în calcul evoluția economiei în teritoriu din ultimii zece ani, prin ponderea deținută în economia națională totală și cea rezultată prin excluderea Bucureștiului, am realizat o hartă a polilor de dezvoltare economică din România.
În ultimul deceniu, conform datelor Comisiei Naționale de Prognoză, ajustate cu ultimile cifre ale PIB-ului furnizate e INS, Bucureștiul și-a crescut ponderea deținută în economia națională cu peste 6 puncte procentuale (de la 19,3% în 2004, la 25,39% în 2014). Luând în calcul evoluția economiei în teritoriu din ultimii zece ani, prin ponderea deținută în economia națională totală și cea rezultată prin excluderea Bucureștiului, am realizat o hartă a polilor de dezvoltare economică din România.
După capitală, patru județe (Timiș, Dolj, Prahova și Brașov), cu o pondere de peste 3%, au înregistrat, în ultimul deceniu, creșterea ponderii deținute în economia națională, incluzând și excluzând din calcule Bucureștiul. Între acești poli, Timișul, respectiv Timișoara, se detașează clar prin creșterile susținute înregistrate. Economia acestui pol de dezvoltare a crescut de la 4,03% ca pondere deținută în economia națională totală în 2004, la 4,94% în 2014. Creșterea este și mai spectaculoasă dacă excludem Bucureștiul. Astfel, în raport cu celelalte județe, economia acestui pol a crescut de la o pondere de 4,99% în 2004, la 6,62% în 2014. În categoria acestor poli există un semn de întrebare reprezentat de Dolj, respectiv Craiova. Oltenii, în 2004, aveau o economie situată sub pragul de 3% ca pondere deținută în economia națională (2,66%). Dacă excludem Bucureștiul, ponderea era de 3,29%. În ultimii ani ai deceniului scurs din 2004 încoace, datorită venirii Ford, creșterea economică e spectaculoasă, economia locală crescând de la 2,66% la 3,30% ca pondere în economia națională și de la 3,29% la 4,43% ca pondere în economie după excluderea Bucureștiului. Creșterea spectaculoasă este una conjuncturală, iar noile evoluții de la Ford nu oferă perspective fericite. Din acest motiv, Doljul e un semn de întrebare. Ceilalți doi poli, Prahova și Brașovul, au avut evoluții mai puțin spectaculoase, dar pozitive.
A doua categorie de poli de dezvoltare e reprezentată de județele ce au înregistrat diminuări ale ponderii (de peste 3%), în raport cu economia națională și în raport cu economia celorlalte județe după excluderea Bucureștiului. Aici se regăsesc Constanța, Clujul și semnul de întrebare, reprezentat de Argeș. În cazul Clujului, venirea (2008) și plecarea (2011) Nokiei nu a avut impact, deoarece s-a petrecut în interiorul intervalului luat în calcul. Atât Clujul, cât și Constanța, au înregistrat diminuări ale cotei deținute în economia națională și diminuări față de economia celorlalte județe, după excluderea Bucureștiului (vezi imaginea). Argeșul, semnul de întrebare, a piedut din ponderea deținută la nivel național, scăzând sub 3%, dar a câștigat cotă în raport cu celelalte județe, crescând de la 3,98% în 2004, la 4,01% în 2014. Deci, acest pol a avut o creștere superioară celorlalte județe, dar inferioară Bucureștiului. Economia acestui pol e dependentă de Dacia. Orice recul al producției va afecta implicit și dezvoltarea ulterioară a polului, exact ca și în cazul Doljului.
Categoria polilor minori ia în calcul doar ponderile de peste 3% deținute în economie, rezultată după excluderea Bucureștiului. Cea mai impresionantă creștere din această categorie au înregistrat-o Ilfovul și Sibiul. Ilfovul, deși poate fi asimilat Bucureștiului din motive de proximitate, a fost tratat separat pentru că vorbim de două entități administrative diferite. Singurul pol care a înregistrat o diminuare a cotei deținute în economie, după excluderea Bucureștiului, e Bihorul (de la 3,59% în 2004, la 3,06% în 2014). Toți acești poli, cu excepția Iașului, au o șansă de dezvoltare doar dacă nu vor fi integrați în structuri administrative ce se suprapun actualelor regiuni statistice. Iașul face excepție, o eventuală regionalizare îi este favorabilă.
Polii de dezvoltare economică din România, așa cum se prefigurează astăzi, nu oferă o dezvoltare economică cât de cât echilibrată a teritoriului. O eventuală regionalizare trebuie să țină cont de această realitate, altfel ne vom trezi cu două Românii, una integrată în UE și alta în Uniunea Euroasiatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu