Social Icons

joi, 8 octombrie 2015

Corporație vs. cetățean. De ce guvernul o preferă pe prima

Cu cât contribuie marile companii la buget și cu cât contribuie cetățenii
   Nu corporația face legislația! Nu, legislația e făcută de parlamentari, prin legi, și/sau guvern, prin ordonanțe de urgență, iar corporațiile sunt cele ce le șoptesc din bancă ce și cum să scrie când sunt scoși la tablă.
La final, rezultă ceva ce e pe placul corporațiilor, stârnește pentru două-trei zile furia sindicaliștilor, deranjați din concediile de lux, e pus în „dezbatere publică” pe un site guvernamental și se publică în Monitorul Oficial în maxim câteva săptămâni. Corporațiile sunt mulțumite, sindicaliștii se întorc în concedii sau, cu mare chin și fără entuziasm, fac un miting în care se dansează pinguinul de mama focului, după care, se pot întoarce liniștiți în concedii, iar cei ce-au dezbătut legislația rămân, ca de obicei, cu buza umflată.

De ce guvernul e în poziție de ghiocel în fața corporațiilor?

   Unii ar spune că plătesc taxe și guvernul e atent cu ele ca să nu rămână fără bani. Da și nu. Depinde cum privești lucrurile. În România, ANAF-ul colectează peste 85% din veniturile la buget. Restul vine din veniturile nefiscale (profiturile și participațiile la companiile de stat, redevențe, etc.) și din fonduri externe (în cea mai mare parte sume primite de la UE). Anul trecut, ANAF-ul a adus la buget 182,55 mld. lei dintr-un total a veniturilor bugetului centralizat de 214,314 mld. lei. Din ceea ce a colectat ANAF-ul, 91,09 mld. lei a provenit de la Marii Contribuabili. Marii Contribuabili sunt primele companii ca mărime din economia națională. În fiecare an, guvernul stabilește o listă a acestor companii. În 2014, pe această listă au intrat 2.484 companii. Nu știm câte corporații internaționale se află în cadrul acestei liste, dar ea cuprinde cele mai mari companii de pe piața locală. Deci, guvernul e foarte atent la cele 2.484 de companii ce i-au adus anul trecut peste 90 de mld. lei. Până aici, totul pare legitim. Guvenul depinde de Marile Companii într-o proporție de 42,5% a veniturilor bugetare. Procentul e mai mare, dacă ținem cont de celelalte companii, unele sucursale ale marilor corporații, care nu intră în categoria Marilor Contribuabili. Din punctul de vedere al guvernanților, e mult mai ușor să mulțumești câteva patronate decât 20 de milioane de cetățeni.

Unde e cetățeanul în ecuația guvern = interese ale marilor companii?

   Tot ce colectează ANAF-ul de la Marii Contribuabili și de la restul companiilor mijlocii și mici nu reprezintă doar taxele plătite de companii. TVA-ul, accizele, impozitul pe venit și salarii, contribuțiile la asigurările sociale plătite de angajat (aproximativ 40% din totalul contribuțiilor colectate la nivel național), o parte importantă din impozitul și taxele pe proprietate - toate acestea sunt plătite de cetățean fie direct către ANAF, fie indirect (TVA și accize) prin intermediul companiilor mari, mijlocii sau mici. Cetățeanul, fie că e salariat, patron, pensionar, liber-profesionist,  plătește taxe și impozite. Cât plătește? Dacă adunăm impozitele pe salarii și venit cu TVA-ul, accizele, ponderea contribuțiilor la asigurări (40%), și jumătate din impozitul pe proprietate, ne rezultă o sumă de 125 mld. lei în 2014. Și aici suma poate crește, pentru că am luat în calcul doar categoriile mari de impozite și taxe. Așadar, cetățenii contribuie mai mult la veniturile bugetare decât toate companiile din România, dacă raportăm această cifră la veniturile totale ale bugetului (125 mld. lei din 214 mld. lei). Mulți dintre cetățeni lucrează ca salariați în cadrul companiilor, alții sunt patroni de companii, dar toată populația, per ansamblu, ține în spate bugetul statului. Există o relație de interdependență între companii și salariați în privința contribuțiilor la buget, dar guvernul are ochi doar pentru companii. Guvernul nu vede contribuția cetățenilor ca pe un tot unitar, dar vede companiile ca pe un singur contributor.

   La distanță de patru ani, guvernul e lovit de miopie, preferând să discute tete-a-tete cu doi trei băieți, purtători ai intereselor companiilor, decât cu o masă amorfă ce se manifestă rar, haotic și, de cele mai multe ori, e confiscată de două-trei ONG-uri fără pic de reprezentare. Reprezentanții companiilor fac ceea ce trebuie să facă, adică își văd de interesul lor. De partea cealaltă a baricadei e problema, adică la noi. Cetățeanul nu e văzut ca un contribuabil, ci ca un votant, iar un votant are un cuvânt de zis doar odată la patru ani. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu