Social Icons

marți, 11 noiembrie 2014

România și vecinii ei - comparație a evoluției economice din 1990 încoace

Comparație între economia României și cele ale vecinilor
  Anul 1990, primul an de libertate, găsea România în poziție de start spre economia de piață. În aceeași situație  se regăseau și vecinii de la sud și vest, bulgarii și maghiarii. În sud-vest, Iugoslavia era în prag de război civil, iar în est și nord, URSS își trăia ultimile zile.
   Anul 1990 surprinde economia României pe un loc trei din șase, respectând clasamentul după numărul populației. Iugoslavia avea, la acea dată, o populație mai mare cu câteva sute de mii decât România, iar Ucraina, încă parte din URSS, avea o populație dublă. În privința datoriilor externe, România era o fecioară ce începuse drumul spre democrație cu un trecut curat. Vecinii de la est și nord, deși încă parte, formal, din URSS, erau la fel de imaculați ca și noi. Cei mai îndatorați erau maghiarii, urmați de sârbi și bulgari. La capitolul productivitate, măsurată prin pib/cap de locuitor, conform statisticilor Băncii Mondiale, eram sub bulgari, maghiari și sârbi. Primii în ceea ce privește productivitatea erau sârbii, aceștia depășind și media pib-ului pe cap de locuitor existentă la nivelul Iugoslaviei. Pentru sârbi, viitorul arăta bine din punct de vedere economic, însă, viitorul nu era de acord cu această previziune.
   Următorii doi ani sunt caracterizați de recesiune economică în toate țările, cu excepția Ungariei, din cauze diferite însă. Dacă la sârbi și moldoveni a început războiul, la români, bulgari și ucrainieni începuse războiul tranziției fără reforme cu populația. Singura țară în care primii ani de tranziție au însemnat chiar o tranziție de la un sitem la altul însoțită de reforme, și nu o moarte lentă a vechiului sistem, a fost Ungaria. Dovadă stă evoluția pib-ului pe cap de locuitor. Anul 1994 e important pentru noi pentru că am început din nou să creștem economic. Creșterea, însă, nu era decât una de scurtă durată, marile probleme ale sistemului productiv, mai ales pe stoc, vor ieși la suprafață peste câțiva ani. Anul 1996 este un an de creștere pentru toate economiile din zonă. Este, de asemenea, anul primei alternanțe la putere din România. România își păstra a treia economie din regiune, dar primul loc era ocupat la acea dată de Ungaria. Economia României pierdea teren vizibil față de cea a Ungariei, al cărei pib/cap de locuitor era de trei ori mai mare. Decalajul de dezvoltare  va fi realizat de populație anul următor, când am ratat invitația de a adera la NATO. Interesant e că Serbia, după război, venea tare din urmă, amenințăndu-ne poziția de a treia economie regională. La nivel de productivitate, pib-ul pe cap de locuitor al Serbiei a fost superior celui existent în România, chiar dacă ei au trecut prin război.
   Sfârșitul deceniului găsește Serbia într-un nou război, Moldova și Ucraina - cu economii în cădere liberă, Ungaria - pe post de elev premiant, Bulgaria - oarecum groghi, după criza financiară din 1996 - 1997 și România - năucă după injecția  făcută de cei 15 mii de specialiști.
   În 2002 suntem invitați să aderăm al NATO, iar în 2004, aderarea chiar se întâmplă. Diferența de productivitate față de unguri se păstrează, depășim, în schimb, pentru prima oară la capitolul acesta, Serbia. Economiile Moldovei și Ucrainei încep să-și revină, dar pierd contactul, sub aspectul productivității, cu spațiul european. România devine a doua economie din regiune. După revoluția portocalie din Ucraina și semi-portocalie din România, în cele două țări are loc o alternanță la putere. Tot în 2004, Ungaria aderă la UE, noi și vecinii din sud vom face același lucru după trei ani.
   Anul 2007 este anul aderării României și Bulgariei la UE. Productivitatea din cele două țări favoriza România, după ce, cu trei ani înainte, era apropiată ca valoare. România devine prima economie din regiune, depășind, pentru prima dată din 1990, economia Ungariei. Ecartul de productivitate între România și Ungaria se diminuează, iar cel dintre ceilalți vecini, cu excepția Bulgariei, se mărește în favoarea noastră. Prețul plătit pentru creșterea economică înregistrată este creșterea datoriei externe de nouă ori față de 1999, în mare parte fiind datorie privată. Datoria publică raportată la PIB rămâne la cote scăzute (sub 13% din PIB).
   Anul 2013 găsește economia României în revenire după recesiunea din 2009 - 2011, cu o micșorare a ecartului de productivitate față de Ungaria, dar cu o creștere a datoriei externe în valoare de 50 de miliarde de USD, creștere ce poate fi pusă în mare parte pe seama datoriei publice (aproximativ 39% din PIB).
   Per ansamblu, evoluția economiei României față de vecini în 23 de ani e mulțumitoare, dacă ținem cont de decalajele de productivitate existente în 1990. România a recuperat o mare parte din decalajele față de Ungaria, Serbia și Bulgaria, dar a făcut acest lucru mai ales în ultimul deceniu, după ce, timp de 12 ani, am fost niște elevi mediocri. Lipsa reformelor de la începutul anilor `90 ne-a condamnat la subdezvoltare. Șansa României a reprezentat-o absența conflictelor armate și a unor mișcări naționaliste de masă, așa cum se întâmplă de câțiva ani în Ungaria.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates