Secularizarea tehnocrată

   Un croitor bun măsoară de două ori și taie doar o dată. La noi, noua tehnocrație, născută după protestele „sataniștilor”, taie și uită să mai măsoare ceva.

Nu contează că în patrimoniul bisericii sunt sute, dacă nu chiar mii de monumente istorice, nu contează că afară avem câtevea milioane de români ce au nevoie de biserici noi, nu contează că în momentul de față sunt proiecte de restaurare a bisericilor monument istoric în derulare, nimic din toate acestea nu contează, contează ca strada să aibă partea ei de satisfacție.

   Așa, să moară dușmanu-n sutană de ciudă! Asta pare maneaua cântată de tehnocratul Cioloș. După desființarea comisiei ce trebuia să vadă cun dl Tobă a stabilit un nou record în materie de plagiat, singura lui contribuție originală din teză fiind numele său, dl Cioloș ne mai dă o mostra de tehnocrație - îi taie macaroana lui Daniel. Nimeni nu moare de dragul lui Daniel și al acoliților săi, să ne-nțelegem, dar nu poți tăia tam-nesam fondurile alocate de guvern pentru construcția de biserici noi sau întreținerea celor vechi, având în minte doar oftica patriarhului și catedrala mântuirii lui.

   Ce e mai grav în toată mișcarea aceasta de populism grețos e că unii idioți ce se dau intelectuali sau lideri de opinie aplaudă sau relatează despre această mișcare ca despre un lucru pozitiv. Anul acesta, ca și în anii trecuți, în străinătate trebuiau să se deschidă niște biserici pentru comunitățile de români. Din ce bani se vor deschide? Cioloș a tăiat tot, nu a măsurat nimic, de la caz, la caz, stabilind ce e prioritar și ce nu e. Probabil, ne vom trezi cu astfel de măsuri de fiecare dată când strada o va cere. Apropo, prin stradă s-a strigat și împotriva BNR-ului și a lui Mugur Isărescu. Când punem în aplicare și această cerință?

   Biserica Ortodoxă Română e ombilical legată de banii publici de un secol și jumătate, de la secularizarea lui Cuza. Nici măcar comuniștii, deși și ei au practicat a doua secularizare a averii bisericii, n-au îndrăznit să taie de-a valma finanțarea construcției și reparării lăcașelor de cult. Vrem, nu vrem să recunoaștem, statul român a dat iama în averea bisericii de mai multe ori, obligându-se în schimb să aibă grijă de planurile de administrare a bisericii, fără să se implice în deciziile ce țin de administrare. Acum, guvernul Cioloș încalcă acest contract între BOR și stat.

   NB: La ora la care am terminat de scris acest articol, Cioloș a revenit asupra deciziei. Cineva l-a tras de mânecă și i-a arătat că lucrurile nu sunt atât de simple. Observăm că avem un prim-ministru foarte nehotărât, dar care, și aici e de bine, când face o prostie, revine asupra deciziei, încercând s-o repare.