Bugetele locale din anul 1991 depindeau de subvențiile alocate de la bugetul de stat în proporție de 71%. Pe atunci, majoritatea întreprinderilor aparțineau statului, prin urmare, taxele se duceau la bugetul central, iar cele două-trei srl-uri proaspăt înființate erau în mare parte scutite de legislație de plata unor impozite, ca urmare a măsurilor de la cea dată de a încuraja mediul privat.
Gradul de dependență față de bugetul de stat s-a diminuat pe parcursul anilor, dar a rămas ridicat până în anul 1998 (37%). Anul următor, ca urmare a unor măsuri de redistribuire a veniturilor la nivel de administrații, gradul a scăzut la 7%. Pragul de jos a fost atins în 2002, când doar 0,96% din totalul veniturilor la bugetele locale era reprezentat de subvențiile de la bugetul de stat. După această dată, gradul a crescut treptat, ajungând la procente de peste 12% în 2007 și 2011, edificatoare pentru a reliefa „dorința și dispoziția” autorităților în procesul de descentralizare.
Gradul de dependență față de bugetul de stat s-a diminuat pe parcursul anilor, dar a rămas ridicat până în anul 1998 (37%). Anul următor, ca urmare a unor măsuri de redistribuire a veniturilor la nivel de administrații, gradul a scăzut la 7%. Pragul de jos a fost atins în 2002, când doar 0,96% din totalul veniturilor la bugetele locale era reprezentat de subvențiile de la bugetul de stat. După această dată, gradul a crescut treptat, ajungând la procente de peste 12% în 2007 și 2011, edificatoare pentru a reliefa „dorința și dispoziția” autorităților în procesul de descentralizare.
Da, da, guvernele succesive, de după 2004, mai ales, au făcut din descentralizare un exercițiu de ipocrizie ce dădea bine pe televizoare și în planurile de viitor ale unor lideri din județele mai bogate. În realitate, după 2004, odată cu înființarea ANAF și a Direcției Marilor Contribuabili, un mai mare procent din veniturile djudețelor au luat drumul bugetului de stat, și, de aici, pe ochi frumoși sau conform unor principii, dar mai mult pe ochi frumoși de culoarea partidului, subvențiile pentru echilibrarea bugetelor locale au tot crescut în pondere. Așa au înțeles, guvernele ce s-au succedat, descentralizarea.
La nivel teritorial, alocările subvențiilor pe județe au cunoscut transformări în timp. Perioada analizată, 1991 - 2012, e împărțită în două, înainte și după denominarea din 2005, ca să avem o reprezentare mai ușor de înțeles. Toate cifrele prezentate reprezintă valori nominale. Procentele alocărilor pe județe s-au calculat raportând subvenția totală pe județe din perioada analizată la totalul subvențiilor din aceeași perioadă. În ambele perioade analizate, campionul subvențiilor a fost Bucureștiul, cu amendamentul că, din 2005, procentul alocat a scăzut la mai puțin de jumătate ( de la 16,66% la 7,55%). La polul opus, cu cel mai mic procent din totalul subvențiilor, este județul Covasna, cu 0,76% în perioada 1991 - 2004 și 0,99% din 2005 - 2012. Cele două sunt extreme și în privința numărului de populație, aceasta fiind și una din explicațiile pentru diferența de alocare.
În prima perioadă, de cele mai mari alocări, după București, au beneficiat județele Timiș (3,76%), Constanța (3,73%), Iași (3,61%) și Brașov (3,12%). Cele mai mici alocări de subvenții s-au făcut în Covasna (0,76%), Ilfov (0,83%), Giurgiu (0,87%) și Sălaj (1%) . După anul 2005, campioanele alocărilor, după capitală, au fost Bihor (4,18% - Trăiască Blaga!), Prahova (4,01% -Trăiască Anastase!), Suceava (3,70% - Trăiască Flutur!), Constanța (3,59% - Trăiască înfrățirea dintre partide!). Aceste județe au beneficiat de cele mai mari alocări, mai ales, după anul 2009, deci culoarea politică de după alegeri și blatul politic din 2009 (Mazăre&Nicușor cu Băsescu) i-au tras descentralizării un șut sănătos în partea posterioară. Cele mai mici alocări după 2005 s-au făcut în Covasna, Ialomița, Ilfov și Călărași. Cele mai mari creșteri între cele două perioade au avut loc în Bihor, Suceava, Prahova și Vâlcea. Alocările subvențiilor au au înregistrat cele mai mari scăderi între cele două perioade analizate în București, Timiș, Cluj și Teleorman.
Guvernantului român îi place să vorbească despre descentralizare, apropierea deciziei de cetățean, independența financiară și decizională a administrațiilor locale, și alte abureli de genul acesta, dar când se trece la fapte, cel mai mult îi place să aibă el pâinea și cuțitul. Culmea e că exista mai multă independență financiară a administrațiilor în anul 2002 decât în 2011. Ce s-a întâmpat între? S-a întâmplat crearea Marilor Contribuabili, ca mai apoi să se extintă la Mari Contribuabili și Mijlocii, iar acum, s-au luat primele 3000 de firme după cifra de afaceri și s-au trecut la ANAF și, implicit, sub autoritatea guvernului, iar taxele acestor companii se varsă direct la bugetul de stat. Bravos națiune! Halal să-ți fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu