Următoarea bulă speculativă

   După 2008, lumea a înțeles că economia mondială a intrat în recesiune din cauza unor goldmani sachși îmbuibați ce s-au jucat pe bursă cu niscaiva derivative. Când s-a împuțit treaba au dat fuga la guvernul federal să-i ajute cu ceva bani, atât cât să nu iasă în pierdere de pe urma pozițiilor luate cu cu un tupeu iresponsabil.

Fără a face o evaluare corectă, guvernul american și-a băgat piciorul în accelerația tiparniței de bani și a executat fără crâcnire. Când s-au văzut golmanii cu atâta bănet pe cap, au avut grijă să-și dea bonusurile bine-cuvenite, să dea share-holderșilor partea cuvenită și au rânjit cu regret că n-au cerut mai mult.

   De-atunci au trecut șase ani, ani în care economia mondială a băltit în cea mai mare parte. Ce-au învăţat băieții derivați din toată tărășenia e că dacă ești destul de iresponsabil, nu-i nicio problemă, atâta timp cât există în guverne niște marionete cu acces la banul public. Și au mai învățat ceva, și anume, că jocul pe derivative e permis doar dacă poți scoate ochii celor ce supraveghează sistemul cu un portofoliu de blue chip-uri. Astfel, banii vărsați de guverne în 2008 au ajuns pe piața reglementată strict și au făcut din marile companii americane adevărate bombe cu ceas ce așteaptă detonarea următoarei bule. La momentul actual, banii se duc direct sau indirect către marile companii. Ce-i în mână, nu-i minciună. Numai că, atunci când crezi că ce ai în mână valorează mai mult decât e în realitate și nu ești singurul în acest crez, e sigur că ai pus de-o ciobiță speculativă.

   Iată cum arată hărțile S&P 500 și Dow Jones din 2003 încoace. Ai zice că toată băltirea economică din ultimii șase ani e doar în capul unor pesimiști de meserie. Ambii indici sunt la un maxim istoric, și asta în ciuda faptului că evoluția cotațiilor companiilor utilizate la calcularea acestora nu e nici pe departe la fel de fericită precum cotațiile bursiere. Asistăm la crearea unei noi bule speculative, un fel de bulă a Dot-com-ului din anii 2000, doar că de data asta e mult mai mare. După criza din 2008, încet, dar sigur, banii s-au îndreptat către investițiile clasice în acțiuni cu risc scăzut, sau văzute ca având un risc scăzut. Toată lumea a vrut un risc mic, un profit sigur și, prin urmare, au ales vedetele bursei. Doar că atunci când toți se aruncă pe acțiunile cu risc scăzut, apare o supralicitare și de acolo până la crearea unei bule nu-i decât un pas. Niciuna din companiile cu risc scăzut de investiții n-a rupt norii din 2008 încoace și, totuși, cotația acțiunilor a crescut în continuu.
    E o bulă ce crește și ce se va sparge într-un orizont scurt de timp, iar de această dată cauza nu va fi lăcomia, ci jocul prea prudent. În acest caz, vina e împărțită între actorii pieței și guverne, dar pierderea va fi a tuturora, mai ales a celor mulți. O economie în care banii nu circulă de frica unei eventuale pierderi și se acumulează doar într-un anumit sector  va crăpa odată cu spargerea bulei din sectorul respectiv. Următoarea recesiune e aproape și originea va fi tot în patria unchiului Sam, dar repercusiunile se vor resimți la nivel mondial pentru că banii din toată lumea au fugit spre companiile cu risc scăzut americane. Ce-i în mână, nu-i minciună, asta atâta timp cât nu-ți supraevaluezi ce ai în mână.