Social Icons

joi, 25 septembrie 2014

Procesomania în economia românească

Numărul de procese comerciale și falimente din 1990-2013
   Am, n-am dreptate, eu te dau în judecată și, până la o decizie definitivă, îmbătrânim amândoi și ne lovește Alzheimerul. Ăsta pare a fi raționamentul ce stă la baza unui procent important din cauzele aflate pe rolul instanțelor civile, între ele detașându-se cele comerciale. În România anului trecut, în instanțele civile, erau pe rol circa 1,38 milioane de litigii, din care circa 203 mii, respectiv 14,7%, erau de natură comercială.
Față de anul de grație 1990, an în care ne-am câștigat libertatea și, prin ea, și o oarecare relaxare psihică față de procesele civile, numărul litigiilor aflate în instanțe a crescut de aproape patru ori, de 3,95 ori, ca să fiu mai exact. 
   Oricât am pune pe seama libertății câștigate, a relaxării psihice în a apela la justiție, sau a noilor reglementări juridice în materie, nu se explică creșterea de circa patru ori a numărului de litigii civile. Suntem oare un popor de procesomani? La numărul de cauze actual, un om din paisprezece e implicat într-un proces de natură civilă. În materie de Ionică, Vasilică și Costel nu e așa de grav, deci, dacă ținem cont că un proces poate ține în medie câțiva ani, cei trei average romanians sunt scutiți de stigmatul de procesoman.
   Când ne uităm la litigiile de natură comercială, lucrurile se schimbă. Aici, S.C. Miți S.R.L. semnează condica de prezență în sălile de judecată de zici că nu-i adevărat. Dacă în 1990 litigiile comerciale reprezentau circa 3,3% din totalul celor civile, că de, nu prea aveam economie privată, iar cea de stat nu prea se dădea  în judecată, acum, proporția acestora a tot cescut până la un maxim de 31,1% în 2004 și un 14,7% în prezent. Numărul litigiilor existente anul trecut nu pare mare, dar, când îl raportezi la cele aproximativ 700 mii de societăți comerciale și 300 de mii de persoane fizice autorizate,  e altceva. Dacă ținem cont că majoritatea acestor litigii au cel puțin o parte implicată funcționând ca societate comercială, rezultă că o firmă din trei și ceva are un proces pe rol. Numărul în trecut a fost mult mai mare raportat la cifrele din 2004 sau 2010, când, fie procentul de litigii comerciale era mai mare, fie numărul absolut al acestora era mai ridicat decât cel existent anul trecut. 
   Marea problemă a statisticilor prezentate o constituie numărul de falimente. Acestea au înregistrat o creștere în toți anii analizați, dublându-se și chiar triplându-se față de anii anteriori recesiunii. Litigiile legate de muncă sunt în descreștere față de anul 2010, an de vârf, scăderea putând fi pusă și pe seama schimbării legislației în domeniu. Apariția și dezvoltarea arbitrajului este una din cauzele scăderii proceselor comerciale. O altă cauză se regăsește în creșterea numărului de falimente, pentru că, odată pus lacătul pe ușă, curba procesomaniei capătă o parte descendentă, după executarea patrimoniului rămas.
   Dacă în materie de litigii non-comerciale nivelul atins nu sugerează că am fi un popor de procesomani, în materie de litigiu comercial suntem chitiți pe această manie. De vină pentru această situație nu e aplecarea spre procese a românului, ci realitatea economiei naționale actuale. Aceasta face ca fiecare să încerce să-i fure căciula celuilalt, pentru ca, la final, statul să stea pe o movilă de căciuli, c-altfel e nasol și miroase a penal, iar penalul intră într-o altă statistică.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates