Social Icons

marți, 10 decembrie 2013

Moșul ne aduce araci

Moș Crăciun ne aduce araci
   Abilitățile de comerciant ale românului sunt la fel de înnăscute precum cele de vânător de foci ale congolezului. CRM-ul (Customer Relationship Management) aceluiași comerciant e prezent în preocupările sale cam tot atât cât e prezentă folosirea furculiței la masă într-o familie tipic indiană. Interesant este că aceste tare sunt transmisibile.
N-apucă bine un lanț de discount să termine primul magazin, că deja prețurile lui sunt aliniate perfect la celelalte lanțuri. Astfel, bătălia pe clienți se dă prin localizare și numărul de unități. Excepția e dată de ziua de inaugurare, zi în care drujbele, bormașinile și alte scule necesare celui urcat pe stiva de mărfuri zboară pe deasupra clienților năvălitori mai ceva ca un roi de viespi deranjat de vreun neghiob.
   În fiecare iarnă apar comunicate ale Romsilva cu numărul brazi lor scoși la vânzare. Anul acesta sunt cu 20% mai puțini decât anul trecut. Anul trecut au fost mai puțini decât în precedentul. Și uite-așa, rămân brăduții spre a fi plantați, pentru a fi tăiați, mai apoi, de nepoții lui Verestoy. Înainte de criză, conaţionalul de clasă medie pe credit nu concepea să n-aibă el un brad un brad nemțesc, de să moară vecinul de invidie când l-o vedea ducându-l la ghenă după sărbători. Acum, nemânați de vreun avânt ecologist, aceeași clasă de mijloc cu restanțe la credit, se orientează spre oferta Lidl la tradiționalul brad artificial. Are și creditul restant părțile lui bune!
   Brăduțul Romsilva se simte agresat de concurența nemțească, fie de la Lidl, fie din Obor. La Obor, vânâtorul de foci congolez stă de dimineața până seara printre cetine majoritar vorbitoare de limbă nemțească. Prețul pentru expatul vegetal nimerit la Obor e pe cale să te facă să cauți darurile sub cetine și, cum nu le găsești, îl întrebi pe vânătorul de foci dacă ți le trimite mai târziu prin curierat. Grimasa de precupeț garnisit cu CRM de Zimbabwe îți spune că neaoșa creangă Romsilva e o opține validă pentru contribuția ta la numărul de araci de după sărbători. Dacă ești neinspirat să mergi cu două-trei zile înainte de Crăciun, vei lua o mostră de geniu comercial. Toți, dar absolut toți precupeții, vor avea același preț la brazii de dimensiuni asemănătoare. Ecartul de negociere va fi între zero și „Păi, ce, eu n-am cheltuieli? Să-l dau degeaba? Mai bine-l fac arac.” 
   Intensitatea maximă a genialității se manifestă în ziua de Ajun după ora 14:00, atunci înțelegerea de tip cartel dintre eschimoșii congolezi capătă fisuri. Unii vor înțelege că brazii de a doua zi vor trebui păziți, ciopliți pentru a deveni araci și puși la adăpost și, în consecința acestei înșiruiri de viziuni vizionare, vor scădea din preț. Se vor izbi imediat de oprobriul idioților cu stive nevândute, iar pe măsură ce vând, vor primi voalat, mai întâi, pe față, mai apoi, amenințări menite să termine inițiativele unui CRM la stadiu de fetus. Pe la ora patru vor ceda aparent și stâlpii cartelului și vor da în preț precum magazinele de Black Friday-ul românesc, adică deloc. Ei vor zice că până în acel moment vindeau cu 130 bradul, și-acum îl dau cu 100. În realitate prețul de 100 e constant. Văzând că nu se-nghesuie nimeni, își zic că după Crăciun își vor scoate cumva pârleala prin sculptare de araci și cetină pentru coronițe. Seara vor încheia încă un an în care câștigul a fost puțin comparativ cu atât de multă tâmpenie.
   După Crăciun, transformarea brazilor în araci dă semnalul pentru un nou ciclu al negustoriei făcute de cartelul neuronilor de după tarabă. Pedeapsa Moșului pentru acești Sisifi ai aracilor e Lidl-ul cu ai săi brazi artificiali.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates