Social Icons

marți, 13 ianuarie 2015

Vrem salarii ca-n Germania!

Vrem salarii ca-n Germania!
   Vrem salarii ca-n Germania, de vreme ce prețurile sunt deja acolo! La așa o cerere, de fiecare dată se găsește cineva să ne explice cum stă treaba cu productivitatea. Și treaba cu productivitatea stă cam așa: noi producem cam de douăzeci de ori mai puțin decât nemții, dar avem o populație de patru ori mai mică.
Un calcul pe genunchi ne dă că una bucată neamț e de cinci ori mai productiv decât una bucată român. De asta și salariul mediu brut lunar al unui neamț era anul trecut de 3.450 euro, față de 526 euro cât vedea pe fluturaș un român.
   Întrebare - Dacă un german e mai productiv de cinci ori, de ce are un salariu mediu brut de aproape șapte ori mai mare? La întrebarea aceasta răspunsul e oferit de statistica oficială. S-o luăm cu începutul. În anul 2000 eram mai apropiați de germani în privința procentului masei salariale în PIB sau valoarea adăugată brută decât în 2013. Ce s-a întâmplat între timp? S-a întâmplat o criză, ar zice cei mai mulți. Da și nu. Da, s-a întâmplat o criză, dar procentul salariilor în PIB sau în VAB din România a atins cel mai mic nivel în 2013 și nu în 2010 sau 2011, pentru că la noi criza s-a amânat cu un an ca să câștige Băsescu alegerile. În tot acest timp, în Germania, remunerarea salariaților, ca procent în PIB, a crescut din 2010 încoace și nu a scăzut ca-n România. Ceea ce se întâmplă în România ne arată cât de disfuncțională este piața muncii. La noi s-a atins starea de echilibru între zero investiții, zero noi locuri de muncă create și zero implicare a privatului în crearea de locuri de muncă. Pe o piață funcțională a muncii, salariul mediu brut ar fi putut fi cu 38% mai mare, procent ce ar duce remunerarea salariaților în PIB la aceeași proporție ca-n Germania.
   725 de euro ar trebui să fie salariul brut mediu lunar în România, iar cel net ar trebui să se apropie de 526 de euro, cât e acum brut. Germania nu are cel mai mare procent al remunerării salariaților raportat la PIB sau la valoarea adăugată brută. Există cazuri și mai fericite pentru angajați în UE. Noi, însă, nu ne numărăm printre acești fericiți. În condițiile stagnării exporturilor preconizată pentru anul în curs, singurul motor de creștere rămâne consumul, iar consumul populației e direct legat de salarii. Atâta timp cât o mare parte din consumul guvernamental înseamnă plăți supraevaluate, atunci și efectul de multiplicare din economie este mult diminuat. Deci, de bază rămâne tot consumul populației. Ne trebuie un consum mai mare și salarii mai mari și, din acest motiv, doar statul - cel mai mare angajator din economie, poate să ducă salariile în sus. Totul ține de voință politică și, de vreme ce investițiile guvernului rămân la stadiu de hărți desenate, doar o stimulare a consumului populației rămâne ca soluție pentru creșterea economică.
   La final, mai pun o întrebare - Dacă la un salariu de șapte ori mai mic decât în Germania, prețurile sunt oarecum aliniate, cum vor arăta acestea la un salariu de trei ori mai mic, dacă va fi să ajungem vreodată acolo?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu