Meniu de miezul
nopții:
- una bucată shaorma cu de toate, achiziționată după o
luptă cu maidanezii la dus și la întors;
- una bucată pepsi sau cola la 2,5l sau 2l, sau una bucată
ayran dacă e vândut la pachet cu shaorma;
- una bucată ciocolată pentru desert.
Poftă bună!
Noapte bună!
Urmările meniului de la miezul nopții s-au
văzut rapid în creșterea mărimilor la blugi, în așteptările
îndelungate ale liftului de teama treptelor ce se doreau escaladate până la un
etaj intermediar și creșterea constantă a apetitului ca urmare a sforțării
pereților stomacali. Ce mai, eram un burtos ce se subția la trecerea prin
dreptul oricărei oglinzi, scoțând pieptul în față și lățind spatele, doar,
doar, nu s-o vedea portbagajele față-spate-laterale. „Bă, nu e bine!” Așa aș fi
zis dacă-aș fi știut de perla asta din bacurile recente zisă, după mintea unui
picător, de Kogălniceanu lui Cuza. Chiar nu era bine. Gata! Mă duc la sală!
M-am dus.
Sala. Acolo simțeam cum furajele de la colțul
străzii și cele ce ți le procuri de la super-market au un rost. Îmi tot ziceam
că, adânc de sub stratul de grăsime, într-o zi, vor izbucni mușchii la
suprafață. În tot acest timp, așteptând răsărirea mușchilor, adunam strat
adipos de parcă mă pregăteam de hibernare. Eram o gorilă impunătoare cu spate
mare, ceafă groasă, burtă, tocmai bună de angajat pe post de body-guard pe la
vreun miruit al sorții. Gata! Nu se mai poate așa! Slăbesc!
Rețetă de slăbit pentru idioți, făcută de
un idiot, a căror efecte țin cât te ții de ea, după, dispar ca un vis cu
hamburgheri:
- se ia un diliman ce vrea să slabească fără, Doamne
ferește!, restricție calorică sau mișcare aerobă;
- se îndoapă zi de zi cu grăsimi și proteine luate
din șuncă, cârnați, nuci, alune, brânzeturi grase și alte chestii grase;
- pe lângă acestea se îndoapă cu vitamine, și-atât, nu
fructe, nu dulciuri, pâine, orez sau alte surse de „carbo-hidranți” cum ar zice
același bac-picător;
- la o săptamână faci o zi de încărcare, aceasta însemnând
să mănânci dulciuri ca să te saturi, hămesitule, ce ești!;
Efectele acestei idioțenii se văd rapid, în
câteva săptămâni poți scădea cu vreo cinci kile, șase dacă tragi de tine mai
greu la sală. După vreo lună, zilele de încărcare devin tot mai dese, ajungând
să fie zilnice. Astfel, sfârșești prin a mânca un număr de calorii mai mare
decât cel de dinainte cu un aport generos și fatal din partea grăsimilor și
glucidelor. După două - trei cure de acest fel sfârșești c-o mărime la blugi în
plus. De fiecare dată când vei încerca această idioțenie, vei scurta timpul
aplicării ei, iar variațiile de greutate vor avea o amplitudine tot mai mică.
Într-un sfârșit îți vei da seama că cel ce promovează această dietă în
mediul online și pe la emisuni e și el un umflat, definirea de altă dată e doar
în fotografiile din trecut. Tu, chiar cu sală, te-ai trezit cu vreo cinci
kilograme în plus față de atunci când ai recurs la dietă.
Da, deci n-ai cum să mai slăbești, te
resemnezi, dai vina pe vârstă deși ai doar treizeci, mănânci, te culci,
și-aștepți să nu-ți mai ajungă cântarul. Sau...poate, poate, cei clasici în ale
slăbitului au dreptate, nu sunt niște idioți cum trâmbițează cei după care
te-ai luat.
Rețetă pentru slăbit, de data asta, chiar pe bune:
- ia un cântar de bucătărie;
- fă-ți un cont pe FitDay, sau alt site de genul acestuia;
- calculează-ți caloriile timp de o săptămână folosind
cântarul, sigur te vei speria de media zilnică ce va rezulta;
- du-te la sală, dacă nu poți zilnic, măcar în weekend;
- antrenează-te atât anaerob (exerciții clasice de fitness),
cât și aerob (alergare, bicicletă, coardă);
- încearcă să mergi pe jos de ori câte ori ai ocazia;
- observă diferențele de greutate după o săptâmână de sală
combinată cu aportul caloric obișnuit;
- alege o zi din săptămână pentru cântărirea corporală și
monitorizează săptămânal greutatea, zilnic e contraproductiv, putând apărea
variații ce țin de mai mulți factori fiziologici;
- în funcție de media calorică zilnică rezultată din
împărțirea totalului săptămânal la numărul de zile, de nivelul de efort și
scăderea în greutate, vei ajusta programul săptămânal pentru a atinge țintele
propuse, ținând cont că ești om și nu mașină.
Până la urmă îți dai seama de adevărul suprem pentru
menținerea unei greutăți corporale optime - caloriile ingerate trebuie arse integral,
orice surplus duce la creșterea măsurilor la blugi. Scurtăturile de
genul: slăbești 20 de kilograme în două luni ascund continuarea - după alte
trei sau patru luni vei fi pe plus cu zece kilograme. Prafurile chinezești sunt
praful în ochi ce te țin de un adevăr pe care-l refuzi instinctiv, mai ales
dacă ai fost scutit/ă la sport, mișcarea e absolut necesară dacă vrei să
slăbești și să menții greutatea optimă pe termen lung. În urma acestei rețete
am slăbit de la 115 kg la 93 kg, în patru luni, m-am menținut în jurul acestei
greutăți mai mult de un an jumătate și, am coborât, când am vrut, până la 87 de
kg.
Postarea de față vine ca urmare a aglomerării
sălii de cartier pe care o frecventez de ceva timp în preajma sărbătorilor.
Toți cred că pot păcăli cântarul prin soluții miraculoase combinate cu o lună
de sală fără exerciții aerobe, doar fitness sau forță. În ianuarie se vor
întoarce cu cinci kilograme în plus, în februarie își vor zice că au ei sau ele
o altă soluție „miraculoasă”, îi voi revedea prin vară înainte de concedii,
și-n noiembrie ciclul va reporni. Îl știu, l-am văzut de-atâtea ori, de fiecare
dată subiecții sunt mai pufoși, iar după două-trei cicluri acceptă definitiv
calea meniului de la miezul nopții. Trist, dar pentru unii datul cu pietre după
maidanezi ca să-ți salvezi shaorma e un mod de viață.
De ce nu imparti shaorma cu bietii caini abandonati?!
RăspundețiȘtergereEu asa fac.
Nu mai e cazul să împart. Dacă mănânc shaorma, o cumpăr ziua și ziua maidanezii sunt liniștiți.
Ștergere