Social Icons

joi, 16 aprilie 2020

Oare vor recunoaște vreodată liderii lumii că au greșit total în abordarea acestei crize?

De ce abordarea actuală a pandemiei e total greșită
   Testați! Testați! Testați! - Asta a fost abordarea Coreei de Sud în criza actuală și asta încearcă să facă tot mai multe state care au cu ce testa. 
   Cât de răspândit e virusul la nivel mondial? Nimeni nu știe pentru că îndemnul Coreei de Sud, chiar dacă pare de bun simț, e o tâmpenie atâta timp cât se merge doar pe testarea din focar în focar, făra a apela și la testarea pe eșantioane statistice care să dea o imagine cât mai aproape de realitate a răspândirii virusului în populația generală. 
   În urma testărilor efectuate la nivel mondial, astăzi vom depăși 2,1 milioane de persoane infectate, dar acest număr nu reprezintă numărul total de persoane infectate. Numărul real poate fi de 5 sau de 10 ori mai mare sau de mai multe ori mai mare, dar nimeni nu știe pentru că nu s-a făcut o cercetare statistică pe bune în nicio țară civilizată care are capacitate mare de testare și institute de statistică bine puse la punct.

   A merge din focar în focar pentru a testa și, mai apoi, a avea pretenția că poți să-ți faci o idee despre cât de răspândit e virusul și care e viteza lui de răspândire în populația generală, în condiții de izolare sau nu, e ca și cum ai încerca să estimezi numărul de roșcați din populație mergând pe auzite sau din om în om. Mergi la o scară de bloc și întrebi dacă există vreun roșcat în bloc, apoi întrebi pe unul de pe stradă dacă știe pe vreun roșcat și tot așa treci pe o foaie numărul de roșcați depistați de tine crezând că asta înseamnă statistică. După două-trei străzi obosești, te resemnezi, dar totuși faci publice datele descoperite. În loc să spui că pe străzile A, B, C ai identificat n roșcați, spui că la nivelul României ai identificat n roșcați. Asta înseamnă prostie pură și pe baza ei n-ai cum să faci predicții statistice corecte, chiar dacă ești cel mai mare statistician în viață.

   La fel se întâmplă și în cazul mortalității celor infestați cu covid-19. Diferențele mari dintre state nu spun nimic atâta timp cât te raportezi mortalitatea la numărul celor depistați, dar admiți că numărul real al infestaților e mult mai mare în realitate. Cât de mare? Nu știi pentru că tu doar testezi în focare și, în general, pe cei ce prezintă simptome. 

   O altă problemă e diferența de raportare. În Germania, țara dată des spre comparație pentru mortalitatea mai redusă, morții cu comorbidități grave de genul cancerului în stadiu final sau a bolilor grave cardiace, chiar dacă au fost depistați ca fiind infestați, nu sunt trecuți în rândul victimelor covid-19, pe când în Italia, SUA, Franța, Spania situația e exact invers. Nimeni nu s-a obosit să reliefeze acest aspect. Ba mai mult, în state ca SUA și Franța sunt trecuți în rândul victimelor pandemiei, pe baza unor anchete post-mortem, și persoane care n-au fost niciodată testate. 
   În aceste condiții de haos al raportării n-are niciun sens să te iei după cifrele raportate de fiecare stat, iar predicțiile unora pe grafice mai mult sau mai bine stilizate sunt egale cu zero, atâta timp cât nu ai eșantionare statistică. Aceste predicții, dacă se adeveresc, sunt ca urmare a manipulării datelor din teren și nu pentru că arată situația reală. 

   Interesul liderilor mondiali în prezent e repornirea economiilor, după ce, din prostie pură s-au luat la trântă cu pandemia fără a avea la dispoziție date cât de cât reale. Dacă s-ar conduce un astfel de studiu statistic, iar rezultatele ar arăta o răspândire mult mai largă a virusului și, implicit, o rată a mortalității mult mai scăzută decât cea ce pare a fi în prezent pe baza testărilor, ar fi puși în situația să recunoască că și-au îngropat economiile pe baza datelor insuficiente pentru o ipotetică salvare de vieți, în timp ce au condamnat la moarte sigură pe altele prin alocarea discreționară a resurselor sitemelor medicale și a resurselor financiare în general. 
   În lume mor anual aproape 58 milioane de oameni, deci 160 de mii pe zi, în UE mor circa 5,3 milioane anual și 14,5 mii zilnic, iar în România mor 260 mii de persoane anual și peste 700 zilnic.
   De la începutul pandemiei au murit oficial circa 134 mii de oameni, deci mai puțin decât media mondială zilnică de 160 de mii. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că în timp ce sistemele medicale se concentrează să salveze bolnavi de covid-19, oamenilor bolnavi de alte boli li se refuză dreptul la viață prin amânarea unor operații, prin închiderea unor spitale sau prin stoparea tratamentelor oncologice, de dializă, etc.. Când se va trage odată linie, vom vedea că ce s-a salvat pe partea de covid-19 s-a pierdut pe partea celorlalte boli și, în plus, economiile statelor vor fi făcute praf. Credeți că vor recunoaște liderii țărilor care au încercat să se ia la luptă cu pandemia că poate modelul suedez era mult mai realist? 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates