Social Icons

duminică, 11 ianuarie 2015

Sucombarea sub armuri

Sucombarea sub armuri
   În 1415, în bătălia de la Agincourt, cavaleria franceză a fost decimată de trupele lui Henry al V-lea, deși acestea erau în inferioritate numerică și nu purtau armuri grele.
Caii sucombând sub greutatea armurilor medievale - aceasta e imaginea care-mi vine în minte atunci când îmi imaginez bătălia. Aceeași imagine de neputință împăunată ca un foie gras cu trufe, maioneză si alte distrugătoare de dietă și bilă, îmi stă în minte la încercarea disperată polițiștilor francezi de a urca un dâmb.
   Franța a fost îngenunchiată de doi hip-hopperi convertiți la fundamentalism, un prieten de-al lor și soția sa, încă de negăsit. Probabil, Hayat Boumeddiene s-a refugiat pe o colină și, la bază, împingându-se unul pe altul de fund, polițiștii francezi încă încearcă să ajungă la ea. De după pancartele cu Je suis Charlie, duminică, serviciile secrete franceze vor supraveghea marșul de solidaritate. Șefii de stat și restul oficialităților au un curaj nebun să meargă pe mâna serviciilor secrete franceze pentru a le fi asigurată securitatea. Vorbim de aceleași servicii ce au ignorat toate semnalele de avertisment emise de cei doi scelerați. Nu înțeleg cum au putut cei doi să se plimbe nestingheriți și, mai ales, nesupravegheați, între Yemen și Irak, mai ceva ca într-un turneu de promovare a unui nou album de hip-hop. Toate semnalmentele de terorist se potriveau celor doi și, cu toate acestea, au beneficiat de prezumția de idioți inofensivi. Putem trage concluzia că, fie Franța e plină de astfel de specimene și serviciile se află în incapacitate de a-i supraveghea, fie serviciile sunt mai preocupate cu filarea amantelor președintelui și neutralizarea potențialului terorist e lăsată pe seama prezumției de cetățean francez model.
   Dintre lozinci de solidarizare, dezbateri despre libertatea presei și restrângerea unor drepturi cetățenești, reproșurile la adresa serviciilor franceze se aud destul de timid. Se omite din discuții faptul că frații Kouachi aveau un lansator de rachete. Dacă celor doi le trecea prin cap să ia la țintă Palatul Elysee? Nu rămâneau amantele lui Hollande fără subiect de bestseller-uri pe bază de chiloți prezidențiali? Ar fi devenit Je suis Charlie, Je suis Francois? Ce scuză ar fi avut atunci seviciile secrete? Aceatea sunt întrebări ce se pun prea timid, iar timiditatea nu necesită răspuns.
   Franța e un stat puternic ce sucombă sub armura incompetenței. Și acum șase secole, și zilele trecute, Franța a avut dotările necesare pentru a putea răspunde, dar atunci a ales să se lupte după regulile de turnir, adică nobil cu nobil, iar acum a ales să se împingă de fund unul pe altul, după ce teroriștii mai aveau puțin și achiziționau și un tanc sau un Mistral, că tot nu-l mai vând Rusiei.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates