Social Icons

duminică, 23 noiembrie 2014

Pas cu pas spre Cotroceni, pe un covor de limbi

Pas cu pas pe cărarea cu lingăi
   Ușurința cu care o liotă de derbedei, cu legitimație de jurnalist sau ong-ist, se transformă a doua zi după ce nu le-au ieșit pasențele  într-un covor moale și călduț de limbi e de fiecare dată mai surprinzătoare decât te așteptai să fie.
N-a trecut decât o săptămână de la alegeri și, în fața Cotroceniului, stau aliniate limbile de profesie, cu căciula în mână și cu capul plecat ca nu cumva să le fie recunoscută opera mai veche de o săptămână. 
    După eșecul suferit pe 16 noiembrie, anal-iștii de la Ștefan Gheorghiu ne dau savant de înțeles că rezultatul era previzibil, contrazicându-se la interval de o săptămână, așa cum numai ei știu s-o facă. Ceea ce-i sperie cel mai tare e perspectiva de a nu mai fi ascultați, de a fi bagatelizați de realitate, întocmai ca pe 16 noiembrie. E perspectiva  ce îi plasează între panică și disperare și, din acest motiv, aruncă explicații pline de fâsuri depre ce, cum și de ce s-a întâmplat.
   O altă specie de limbi e aceea ce își exagerează meritele. Deși înainte cu o săptămână de turul doi erau la fel de „optimiști” ca și mine, iar cu două-trei zile făceau cu ochiul complice adversarului, acum se văd pe un piedestal al luptei până la moarte, un fel de spartani fără de care Leonida ar fi stat în fața perșilor într-un scutec uzat pe post de pavăză. Acum, după episodul îndoielii uitat cu desăvârșire, ne explică, la fel de savant ca și anal-iștii de la Ștefan Gheorghiu, cum ei știau, ei au făcut, iar restul sunt niște oi ce au votat la foc continuu până la telefonul dat de americani lui Ponta.
   După modelul indignaților, există și categoria de limbi indignate, cu două subspecii diferite. În prima subspecie se clasează cei indignați de tupeul limbilor clasificate mai sus și, bosumflați ca niște alintături, se burzuluiesc la Iohannis, încercând să-i atragă atenția că, asemeni ciupercilor, și limbile pot fi otrăvitoare. Aceștia se vor un fel de consilieri de genul înțelepților din munți, ce oferă servicii de ghidare în norul compact de flatulențe oportuniste. Ignonarea ofertei lor îi face agresivi, îi orientează spre zona zeitgeist-ului. Peste tot văd conspirații. Văd securiști americani cu biciul pe facebook, mânând turmele spre cabinele de vot de parcă secțiile de votare ar fi fost strunga de muls voturi. Mai văd un scenariu pus la punct încă de acum doi-trei ani?!, sau mai mulți, la care, neputiincioși, am asistat, l-am rumegat, digerat și, știți voi ce urmează, tot, cu „-at”, și acum, în nesimțirea ce ne caracterizează, după părerea lor, nu-l sesizăm. De asta sunt ei, ca să ne lumineze pe noi, dacă Iohannis nu vrea.
   A doua subspecie e formată din indignații nebăgați în seamă, deși de o săptămână dau limbi vârtoase la rezultatul de pe 16. Așa ceva nu li s-a mai întâmplat. Sunt siderați de lipsa de receptivitate a noii puteri și deja plâng c-au lăsat-o pe cea veche, după ce-au lins cât au putut la ea. Ei nu se văd înțelepți, nu se văd anal-iști, ei sunt mercenarii medievali ce asaltau o cetate, sau alta, fără alt ghidaj, în afară de ban. Indignarea apare când văd că banul întârzâie să apară. La fel ca lefegii de odinioară, atacă doar banul.
   După război, mulți viteji se arată. La noi, vitejii sunt atât de numeroși, încât te suspectezi de schizofrenie paranoidă, de vreme ce acum o săptămână, în tabăra pierdantă a lui Ponta, erau majoritatea victorioșilor de azi ai lui Iohannis. A doua zi după vot, românii sunt un popor unit sub steagul victoriei. Ponta, ai greșit, nu tu unești România, ci oportunismul!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu