Social Icons

vineri, 21 iunie 2013

Cine s-a fript cu ciorbă, intră în greva foamei

Situația BCR în privința creditelor neperformante   La shop-ul cu credite în urmă cu cinci ani găseai de toate pentru toți, cei care voiau casă, mașină, televizor, trai pe-un picior mai mare decât al lui, și câte, și câte altele, de nici nu le mai ții minte să povestești.
   Puteai lua, ca mai apoi să te înfrupți din aceste rumene produse de creditare pe baza unui buletin și a unei adeverințe de salariat dacă aspirațiile tale aveau ca limită un telefon semi-smart sau un LCD HD-ready. Dacă voiai casă, mașină sau altceva de valoare mai mare, atunci veneai matale cu ceva mai multe acte, dura ceva mai mult, dar la final gustai din fructul creditării. Dacă te nimereai la ofițerul de credite în ceasul cel rău și-ți dădeai acordul pentru un credit în franci elvețieni, atunci chiar te-ai jucat de-a Faust.
   Lumea întreagă era o scenă și mai toți trăiam pe credit, iar de ni se termina creditul, nu era nicio problemă atât timp cât magazinul de credite funcționa non - stop. Non - stop funcționa pentru populație, dezvoltatorii imobiliari și afaceriștii majori, dar dacă aveai nenorocul să fii altceva, un mic fermier sau întreprinzător dornic de afirmare în alte sectoare decât construcțiile, atunci realizai că băncile cântă doar melodiile dezvoltatorilor, de preferat în zonele limitrofe capitalei și a business-urilor cu zerouri multe la cifrele de afaceri. Și chiar și așa, erau clienți grămadă, iar băncile abia făceau față cererii, planurile de creditare stabilite erau depășite mai ceva ca-n planurile cincinale din vremurile tovărășești. Piața devenise locul unde nesațul omului de rând și al afaceriștilor majori se întâlnea cu lăcomia scrobitului din bănci.
   Cel mai prolific vânzător de credite a fost de departe Banca Comercială Română. Acest crucișător al sistemului bancar din România și-a asumat încă de prin 2003 rolul de lider al creditului de consum mai întâi și apoi a celui imobiliar și mai apoi al persoanelor juridice. Că de, era cea mai mare bancă din piață și nu se cădea să fie a doua sau a treia în privința creditării. Și a fost prima bancă nu doar după mărimea activelor ci și după volumul de credite acordate cui a dorit. Pentru că doar dacă n-ai dorit în ruptul capului, și te-ai abținut, și-ai refuzat ofertele, și ți-ai mușcat buza de invidie și necaz la vederea mașinii sau a plasmei vecinului sau prietenilor, n-ai luat credit.
   Și, deodată,... poc! S-a spart balonul de săpun. S-a terminat cu creditul. „Acum e vremea de reflexii, de așezare a sistemului bancar pe baze și principii sănătoase.” E totodată vremea creșterii provizioanelor pentru creditele neperformante și-a comisionării excesive a clienților de bună credință. Nu contează că s-au schimbat condițiile economice și unii sunt șomeri, alții iau alte lefuri, că unii chiar au fost naivi să creadă că își pot permite să plătească un credit timp de treizeci de ani cu leafa ce-o aveau, calculată în franci elvețieni, că lipsa lichidităților din economie afectează chiar și companiile ce stau bine în cifre. Nu contează nimic din toate acestea, nu se renegociază nimic și se execută tot sau dacă se renegociază în cazul persoanelor juridice contractul rămâne în linii mari același cu unele amânări de termene la rate, dar, desigur, cu umflări de comisioane pentru că banca nu poate să-și reducă din câștiguri. Și ... rezultatul ? Rezultatul este cel prezentat în tabelul de mai sus. Cifrele din tabel sunt preluate din situațiile financiare ale BCR pe anii menționați.
   Situația băncii în ceea ce privește rata creditelor neperformante este  mai rea decât media înregistrată la nivelul sectorului (18%). Se pare că BCR vrea să fie prima în toate topurile, chiar dacă e de rău. E prima în ceea ce privește cota de piață după activele deținute (19,3%), de ce n-ar fi și prima la rata creditelor neperformante (27,7%). Friptă cu ciorba creditării, s-a speriat așa de tare la gândul unei noi leziuni, încât n-a mai creditat deloc, pe nimeni, în afară de stat. Celelalte bănci imediat și-au urmat liderul, că de, trăim în țara mioriței, chiar dacă stăpânii nu-s de pe-aici. Și uite-așa se ajunge pe spirala executărilor pripite fără renegocieri și a creșterii volumului creditelor neperformante. Întâlnirea pe piață după declanșarea crizei între scrobitul bancher, pe de o parte și, pe de altă parte, nenea obișnuit,  rămășițele dezvoltatorilor și companiile grav șifonate de criză, seamănă cu cea dintre hoți și proști, doar că-n cazul de față nu mai știi cine-s proștii și care-s hoții. Văzând rezultatele băncilor îți pui întrebarea dacă n-ai de-a face cu un caz de dublă personalitate. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu