Social Icons

duminică, 9 septembrie 2018

România alocă anual din buget pentru educație mai mult decât Franța și Germania

Cât alocă statele UE pentru educație și unde se situează România
   Da, nu vă mirați, acesta e adevărul. Datele Eurostat sunt cât se poate de exacte și, conform acestora, din totalul cheltuielilor bugetare, în 2016 (datele pentru anul trecut nu sunt încă publicate), România a alocat 10,8% pentru educație, în vreme ce Franța a alocat 9,6%, iar Germania 9,5% (vezi tabelul din imagine).

   Suntem la egalitate în privința alocării cu cel mai performant sistem educațional din lume, cel din Finlanda, care, conform datelor Eurostat a alocat în 2016 tot 10,8% din cheltuielile bugetare pentru educație. Vorbim de cheltuielile bugetului consolidat, cel care cuprinde toate bugetele (locale și de stat).
   Cele mai mari alocări din totalul cheltuielilor bugetului se înregistrau în Cipru (15,6%), Lituania (15,1%) și Letonia (14,7%), iar cele mai mici în Slovacia (9,3%), Grecia (8,6%) și Italia (7,2% - vezi tabelul din imagine). România, cu 10,8% din cheltuielile bugetului consolidat, se situa pe locul 16 din cele 28 de state comunitare.

   Dacă așa stau lucrurile, de ce toată lumea spune că sistemul de învățământ românesc e subfinanțat?

   Pentru că e și pentru că depinde la ce te raportezi

   Sindicatele din învățământ de la noi vor 6% din PIB. Asta înseamnă că, la un PIB de 170 miliarde euro, cum a fost cel din 2016, educației i-ar fi fost alocate cheltuieli de 10 miliarde de euro. În 2016, educației i-a fost alocat un buget de cheltuieli de 6,2 miliarde de euro, adică 3,7% din PIB. Cu un astfel de procent ne situăm pe antepenultimul loc în UE, doar Bulgaria (3,4%) și Irlanda (3,3% - vezi tabelul din imagine) alocând procente mai mici din PIB pentru educație.

   Deci, dacă raportăm bugetul educației la cheltuielile bugetului suntem pe locul 16 în UE, iar dacă ne raportăm la PIB suntem pe locul 26

   Problema României e evidentă, cheltuielile bugetare de la noi au o pondere scăzută în PIB, și asta pentru că veniturile bugetare au o pondere redusă și, în plus, trebuie să ne încadrăm într-o limită de deficit de 3%. 
   Cu 34% din PIB cheltuieli totale ale bugetului consolidat, România era în 2016 pe penultimul loc în UE, adică la un PIB de 100 de euro, România avea un buget de cheltuieli de 34 euro, iar pentru educație avea pus deoparte 3,7 euro. 
   Doar Irlanda, cu cheltuieli bugetare de 27,1% din PIB, era în urma noastră (vezi tabelul din imagine). Iar Irlanda e în urma noastră nu pentru că Fiscul irlandez ar tăia frunze la câini, ci pentru că în ultimii ani în acest stat s-au mutat mai multe corporații multinaționale, ce au crescut statistic cu mai mult de o treime PIB-ul prin exporturile pe care le realizează în celelalte state. Înainte de această localizare și umflare statistică a PIB-ului, noi eram pe ultimul loc.

   Ceea ce trebuie să înțelegem e faptul că atâta timp cât se va colecta puțin la buget raportat la PIB, nivelul total al cheltuielilor va fi scăzut, pentru că trebuie să ne încadrăm în deficit. Dacă nivelul cheltuielilor e scăzut, atunci, chiar o pondere mare a cheltuielilor educației în totalul cheltuielilor, va însemna, în final, tot o suma alocată efectivă mică.

   N-am văzut niciun sindicat din învățământ să protesteze la ușa ANAF-ului, principalul vinovat pentru nivelul cheltuielilor bugetare. A te raporta la PIB, în condițiile în care din anii `90 colectarea s-a învârtit în jurul ponderii de 30% din PIB, iar cheltuielile totale au fost cu câteva procente peste, înseamnă că ești pur și simplu idiot. La fel cum sunt idioți cei ce se zbat să îndeplinească ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile militare. ANAF-ului nu-i iese treaba cu colectarea, acesta colectând 3 euro din 10, în timp ce media UE e aproape de 4,5. E clar că și așteptările în privința cheltuielilor trebuie să fie ajustate în funcție de banii disponibili.

   Cum își împarte România cheltuielile cu educația pe ciclurile de învățământ comparativ cu celelalte state din UE?

   România alocă, așa cum am menționat, 10,8% din cheltuielile bugetare pentru educație. Din aceste 10,8 procente, 2,2 procente se duc spre ciclul pre-primar și primar (preșcolari și clasele I - IV), 4,3 procente spre ciclul secundar  (clasele V - VIII, școli complementare, școli profesionale, licee, școli postliceale) și 2,9 procente spre ciclul terțiar (colegii, unversități, școli postuniversitare).

   Doar Bulgaria pune mai puțin accent pe învățământul pre-primar și primar decât noi (2,1% din cheltuielile pentru educație), iar Finlanda alocă la fel ca noi. La polul opus sunt Suedia (8,4%), Danemarca (5,8%) și Letonia (5,5% - vezi tabelul din imagine). Nu știu dacă e bine sau rău, dar alăturarea de Bulgaria e un semnal de alarmă, iar Finlanda se scoate pentru că ea oricum are o colectare mult mai bună decât noi, ceea ce-i permite să aibă un nivel al cheltuielilor bugetare totale de 56% din PIB, pe când noi avem doar 34%. Deci și procentul de 2,2% finlandez înseamnă altceva raportat la PIB decât cel românesc.

   Învățământul secundar ne poziționează pe locul 12 în UE în privința procentului din cheltuielile bugetare alocat (4,3%). Putem spune că alocăm mai mult din ceea ce ne permitem decât alte state mai avansate din punct de vedere economic (vezi tabelul din imagine).

   Suntem pe locul 6 în UE în privința alocării sistemului terțiar (învățământ superior), poate și pentru că mai toți miniștrii educației au fost rectori  universitari. În cele mai multe state, învățământul superior se și autofinanțează, și nu doar prin taxele percepute de la studenți, ci prin dezvoltarea de parteneriate cu diferite instituții, companii, etc. La noi, autofinanțare înseamnă, în principal, taxe de la studenți, iar cum studenții sunt din ce în ce mai puțini, și nevoia pentru a menține un nivel al finanțării se face resimțită. Cine suplinește procentul mare de bac-picători? Statul. 

    Datele Eurostat ne arată că nu avem cum să alocăm mai mult pentru educație decât dacă ne împrumutăm, adică să creștem deficitul bugetar, pentru că alternativa reprezentată de îmbunătățirea colectării la buget nu există. Dacă de aproape trei decenii ANAF-ul nostru a colelctat în jurul a 30% din PIB, e greu de crezut că în următorii ani va depăși acest procent. Din contră, în ultimii doi ani, gradul de colectare a căzut sub acest prag, deci, slabe șanse pentru bani mai mulți pentru educație, mai ales că, mort - copt, bugetul trebuie să găsească bani pentru cei 2% din PIB promiși de Iohannis lui Trump
   Cum era aia cu România Educată? Educată cu ce bani?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates