Social Icons

joi, 21 decembrie 2017

Cum a evoluat economia pe timpul lui Ceaușescu și de la revoluție încoace

Evoluția Economiei pe timpul comunismului   România anului 1965, an în care Nicolae Ceaușescu a venit la putere, era mult mai puțin dezvoltată economic decât cea pe care a lăsat-o în anul 1989. Ăsta e un adevăr ce rezultă din datele statistice adunate din mai multe surse.

   De obicei, toți anti-comuniștii sunt tentați să nege toate progresele economice realizate în perioada comunistă. De partea cealaltă a baricadei, nostalgicii comunismului dau dimensiuni fabuloase economiei din Epoca de Aur. Adevărul e, ca de obicei, undeva la mijloc.

   Cum au evoluat principalii indicatori economici ai României între 1965 și 1989?

   Între 1965 și 1989, PIB-ul României s-a triplat în valori reale, iar PIB-ul pe cap de locuitor din anul revoluției era de 2,6 ori mai mare decât cel din 1965 (vezi tabelul din imaginea 1). Asta reiese din prelucrarea datelor din lucrarea d-lui Victor Axenciuc „Produsul Intern Brut al Romaniei 1862 - 2000. Serii statistice seculare si argumente metodologice”.

   Datele INS privind salariul mediu net și inflația ne-au permis calcularea salariului real între 1965 și 1989. În perioada regimului Ceaușescu, salariul mediu net real a crescut cu 91%. Numărul mediu al salariților din economie a crescut de la 4,3 milioane în anul 1965 (vezi tabelul din imagine), la 8,3 milioane în anul 1989

   Avem, de asemenea, date privind evoluția datoriei publice, a căror serie începe în anul 1972. Conform Băncii Mondiale, în 1972, datoria publică externă a României era de doar 30 milioane dolari. Nouă ani mai târziu, în 1982, datoria publică externă era de 10,4 miliarde de dolari (vezi tabelul din imaginea 1). 
   Trebuie spus că în timpul regimul comunist, datoria publică externă era aceeași ca și datoria publică totală. După revoluție, cele două tipuri de datorie au avut evoluții diferite. Tot din datele Băncii Mondiale aflăm și cât a plătit România în contul datoriei în perioada lui Ceaușescu. Între 1974 și 1989, România a plătit 23,4 miliarde de dolari în contul datoriei externe (vezi aici plățile detaliate pe ani). 

   Poate cel mai uzitat argument al nostalgicilor comuniști, atunci când vor să reliefeze performanțele economiei din acea epocă, e cel al exporturilor de bunuri

   Exporturile de bunuri ale României au crescut de la 1,1 miliarde de dolari în 1965, la 11,4 miliarde de dolari în 1980, an în care s-a atins valoarea maximă a exporturilor în perioada regimului Ceaușescu. O valoare apropiată de această cifră s-a înregistrat și în anul 1988, dar valoarea dolarului din acel an era mai mică decât cea din anul 1980. În 1989, la căderea regimului, exporturile de bunuri României au atins valoarea de 10,5 miliarde dolari, iar importurile au avut valoarea totală de 8,4 miliarde dolari (vezi tabelul din imaginea 1).

   România avea un excedent comercial de peste 2 miliarde de dolari în ultimul an de comunism, iar acesta a fost și ultimul an în care vom înregistra excedent comercial.  Totuși, trebuie spus că, economia a înregistrat excedent comercial doar în anii `80 . Între 1965 și 1980, doar în doi ani (1973 și 1976) s-a înregistrat excedent comercial, în restul anilor, România a înregistrat deficit comercial.

   Trăgând linie, putem spune că economia României a avut o evoluție pozitivă în perioada lui Ceaușescu, dar această evoluție a venit cu prețul supraîndatorării.

   Creșterea economică dintre 1965 și 1989 a venit de pe urma procesului masiv de industrializare, proces susținut de împrumuturile de la FMI și Banca Mondială. Când FMI-ul a impus condiții pentru noi împrumuturi la începutul anilor `80, Ceaușescu a hotărât plata anticipată a datoriei pentru a evita condițiile impuse de FMI, cea mai importantă dintre acestea fiind demararea procesului de privatizare
   Tot excedentul comercial din anii `80 a mers către plata datoriei, iar exporturile forțate au golit magazinele. Totodată, între 1980 și 1989, au existat patru ani de scădere economică (1980, 1985, 1988 și 1989). 
   Anii de criză, penuria de bunuri, în special de alimente, instalate în urma forțării exporturilor pentru a putea plăti datoria au condus la instalarea unei grave crize sociale.

Cum au evoluat principalii indicatori economici ai României între 1990 și 2017?

Cum a evoluat economia pe timpul lui Ceaușescu și de la revoluție încoace
   În 1990, România era deja în al treilea an de recesiune economică. Recesiunea s-a mai prelungit doi ani, fiind una din cele mai lungi perioade de recesiune (1988 - 1992) din istoria României moderne.

   Între 1990 și 2017 (trim III), PIB-ul României a crescut în valori reale cu 62%. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut în valori reale cu 84% (vezi tabelul din imaginea 2). 
   Dacă înte 1965 și 1989, PIB-ul pe locuitor n-a ținut ritmul cu cel național, din cauza creșterii accelerate a populației, după 1990, scăderea populației a dus la o creștere superioară a PIB-ului pe cap de locuitor față de creșterea PIB-ului total

   Efectivul de salariați din economie s-a redus drastic față de anul 1990 (de la 8,14 milioane la 5,22 milioane în 2016). În perioada 1965 - 1989 statistica oficială a operat cu mai mulți termeni de cuantificare a salariaților (personal mediu, număr mediu de salariați). Efectivul de salariați folosit de INS după 1990 e mai potrivit pentru comparație decât numărul mediu al salariaților.
   Trebuie ținut cont de faptul că economia din prezent are pe lângă salariați și peste 2 milioane de lucrători pe cont propriu și peste 100 de mii de patroni.
   Salariul mediu net real între 1990 și primele trei trimestre de anul acesta a crescut 82%, deci sub creșterea reală a PIB-ului pe cap de locuitor (vezi tabelul din imaginea 2). 

   Datoria publică totală a crescut de la 210 milioane de dolari în 1990, la echivalentul a peste 85 miliarde de dolari în luna septembrie a anului curent. Cifrele datoriei publice sunt calculate după metodologia românească (după metodologia UE, datoria e mai redusă).

   Exporturile de bunuri de anul trecut au fost de 11 ori mai mari decât cele din 1990 (63,6 mld. $ față de 5,8 mld. $ - vezi tabelul din imaginea 2) și de 6 ori mai mari decât cele din anul 1989 (vezi tabelele din imaginile 1 și 2). 
   Marea problemă e că importurile de bunuri au crescut într-un ritm superior exporturilor, iar deficitul comercial a crescut, atingând un maxim în perioada 2007 - 2008 (30 și 35 mld. $). În ultimii ani, deficitul comercial  au început să crească din nou. Anul acesta, dacă ne ghidăm după evoluția datelor pe primele trei trimestre, vom avea un deficit mai mare decât cel înregistrat anul trecut.
   Partea bună e că, în ultimii ani, deficitul înregistrat pe partea de bunuri e contrablansat de creșterea excedentului de pe partea de servicii.

  Datele indicatorilor din cele două perioade analizate ne arată o creștere mai accelerată a economiei în perioada comunistă, dar și baza de la care s-a plecat în 1965 era mult mai joasă decât cea din 1990. În prezent suntem peste perioada comunistă în privința tuturor indicatorilor analizați, inclusiv în privința datoriei publice și a importurilor, a căror creștere nu e îmbucurătoare. 
   Problema ultimilor ani e reprezentată de faptul că evoluției pozitive a economiei îi corespunde o deteriorare a unor indicatori ce măsoară sărăcia (accesează datele aici). În anii `80, populația suferea din cauza penuriei de bunuri, în ultimii ani, populația suferă de pe urma unei distribuiri inegale a veniturilor, România având unul din cei mai mari indici ai inegalității veniturilor din UE.


7 comentarii:

  1. Care este sursa datelor pentru ultima afirmație? În privința coeficientului Gini România este printre statele cele mai egalitare, nu cele mai puțin egalitare, https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_income_equality

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indicele inegalității veniturilor e 7,2 în România. Media UE e 5,2. Coeficientul Gini e 34,7, Media UE e 30,8, conform Eurostat. În 2015 eram pe penultimul loc din UE la Gini și pe ultimul loc la indicele inegalității. Anul trecut eram pe antepenultimul loc la Gini și pe penultimul loc la indicele inegalității.
      PS: Nu mai lua date de pe Wikipedia.

      Ștergere
    2. Sigur că le iau, dacă e dată o referință clară - în cazul de față CIA Factbook și Banca Mondială. De exemplu așa https://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.GINI?locations=RO
      Cum se explică valorile diferite din Eurostat față de Banca Mondială? Care dintre ele sunt mai corecte și de ce?

      Ștergere
  2. Banca Mondială și CIA Factbook nu se pot compara cu Eurostatul în materie de statistică comunitara. Datele BM sunt ok pe partea financiară, în rest nu te poți baza pe ele. Datele CIA nu sunt luate din surse statistice oficiale, deci nu te poți baza pe ele. Eurostatul reunește toate datele institutelor de statistică naționale după o metodologie comună, verificată și pe care te poți baza. Dacă vrei date corecte, apelezi la Eurostat si INS sau alte instituții naționale de statistică.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc. Rămân nelămurit în privința sursei erorii din datele BM. Am văzut că poate fi vorba doar într-o măsură neglihabilă de aspecte de calcul precum cel ilustrat de Table B de la adresa https://en.wikipedia.org/wiki/Gini_coefficient#Limitations_of_Gini_coefficient , deci anumite seturi de date rezultă că sunt preluate incorect de BM. Lăsând acest detaliu la o parte, în datele Eurostat remarc pentru România o creștere de undeva de la media UE în 2000 și 2001 (29-30%) până la 38% în 2007 (2002-2006 nu au date). Aș fi curios care sunt ponderile cu care au contribuit la un astfel de salt diverșii factori: inegalitatea salariilor, ponderea persoanelor pensionate (poate în contextul seriilor de pensionări anticipate ca parte a închiderilor sau privatizărilor societăților de stat), șomajul, migrația, economia subterană etc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Revin pentru că suspectez că mi-am lămurit prima nedumerire din comentariul anterior: nu ar fi vorba că BM are date incorecte ci de faptul că spre deosebire de INS și Eurostat folosește cheltuielile populatiei (expenditure data) si nu veniturile ei (income) în calculul Gini. Dacă este așa, decizia dânșilor mi s-ar părea de bun simț având în vedere sistemele foarte diferite și complexe de taxare și de securitate socială din țările luate în calcul. Dacă este așa, datele dânșilor mi se pare că au șanse mai mari de a reflecta realitatea, prin comparație cu calculele directe pe venit și pe transferuri de venit, unde unele aspecte pot deveni posibil intractabile (de exemplu, măsura în care diverșii cetățeni folosesc fără aparent cost servicii publice precum asigurări, sănătate, învățământ, transport etc).

    RăspundețiȘtergere
  5. Banca Mondială nu e o instituție ce are ca obiect statistica. Multe din datele lor, în cazul statelor UE, nu au nici o legătură cu datele culese de instituțiile de statistică din a aceste țări. De unde și le iau? Hambar n-am. Din acest motiv nu apelez decât rar la baza lor de și doar la date ce țin de domeniul financiar și conturi naționale (datorii ale statelor și,rar,date istorice privind PIB-ul). Coeficientul Gini și indicele inegalități veniturilor sunt indicatori statistici construiți să cuantifice gradul de concentrare a veniturilor și distribuția lor. Cheltuielile populației nu au ce căuta în calculul acestor indicatori. Dacă ar intra, s-ar numi altfel sau BM ar trebui să-i numească altfel.

    RăspundețiȘtergere

 
Blogger Templates