Social Icons

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Mahmureala 2

PSD-ul e un partid cu personalitate multiplă
   PSD-ul a dat un chef mare acum un an și încă nu s-a trezit din mahmureală. De aproape un an, de când se luptă să-și implementeze programul de guvernare, acest partid a reușit să-și dea jos odată propriul guvern, iar a doua încercare de derâmare a propriului guvern s-a soldat cu o împăcare și jurăminte de credință veșnică până la următoarea tentativă.

   Acest partid e clar că suferă de personalitate multiplă, jucând rolul de putere și opoziție, după cum se trezește dimineață regele. A treia personalitate e cea de justițiar. Da, PSD-ul, din când în când, are puseuri de justițiar. Prin 2015, Dragnea era categoric când spunea că penalii n-au ce căuta în guvern. Acum e rândul lui Tudose. La două săptămâni de la votul pentru susținerea lui Sevil și Rovana, justițiarismul strikes back, cele două sunt pe făraș.

    A patra personalitate a PSD-ului e cea de partid ancorat în toate doctrinele, mai puțin cea de stânga. PSD-ul vrea să absolve pe angajatori de orice responsabilitate socială prin transferarea tuturor contribuțiilor către angajați, vrea să își asume o tentă naționalistă, spijină familia creștină și vrea să asigure aleșilor locali și a celor din administrația centrală un trai mai bun prin mărirea salariilor, pentru ca aceștia să nu mai fie tentați să fure, chiar dacă asta înseamnă crearea unei clase de privilegiați. Urlă simțământul socialist în toate aceste măsuri și atitudini. 
    Mai mult, Olguța, acest spirit enciclopedic al creșterilor și recalculărilor de tot felul cu care ne-a blagoslovit Craiova, punea problema tăierii venitului minim garantat și redenumirea pensiei minime în ajutor social sau ceva de genul acesta. Dacă stânga politică ar fi o persoană, ar fugi la văzul siglei PSD mai abitir decât dracul de tămâie. Dar nu e așa, cum nici PSD-ul nu e un partid de stânga.

   Dacă se întâmplă să persiste tentația de a fura din banul public în rândurile aleșilor, atunci  în cadru intră a cincea personalitate a PSD-ului - cea de mare strateg. Există un plan B care constă în schimbarea legislației prin îndulcirea pedepselor pentru corupție și un plan C care urmărește aducerea la ordin a procurorilor. Planul C poate fi oricând planul A, B sau C în funcție de desfășurarea proceselor și a anchetelor ce îl au în centrul atenției pe Dragnea. Dacâ procesul se reia de la capăt, atunci vorbim de planul C, dacă, în schimb, se începe o nouă anchetă, atunci a îmBelinat-o și vorbim din nou despre planul A.

    Marea bătălie ce s-a desfășurat pe parcursul întregului an nu a fost pentru implementarea măsurilor lui Vâlcov - laureatul Nobel pentru economiile deținuite în cavouri și pereți ai unor case, ci bătălia pentru controlul DNA. Pe tot parcursul anului, am asistat la o defilare pe la televiziunile prietene ale PSD-ului a unor personaje abuzate de Codruța și gealații ei. Dacă am fi la un proces în care DNA-ul stă ca acuzat, am zice că suntem în faza prezentării probelor. De partea cealaltă, la televiziunile statului de drepți, DNA-ul e o fecioară născătoare de dreptate, iar abuzurile comise nu există.

   Ultima mahmureală din PSD, cel mai probabil cauzată de faptul că planul C a devenit rapid planul A după Belinagate, ne arată un Dragnea fără dinți, probabil și i-a pierdut în vară când încerca să roadă ușa Plalatului Victoria unde se baricadaseră Ponta și Grindeanu. În vară, Grindeanu a greșit jucând cartea „dacă voi nu mă vreți eu mă vreau”, iar Tudose a învățat din această greșeală, el jucând cartea „dacă voi nu mă vreți, eu îmi dau demisia și mergeți cu jalba în proțap la Cotroceni”. În urma păruielii, am aflat sidefați că Rovana și Sevil au căpătat brusc coloană vertebrală și că ele voiau să-și dea demisia de mult, dar, sanchi, nu le-a lăsat partidul. 

   Tot ce ne-a învățat PSD-ul în ultimul an e că stânga românească nu există, iar odată ajuns la ciolan, trebuie să te asiguri că nu iei cu executare dacă rozi mai mult sau pleci acasă în Brazilia cu ciolanul în buzunar.

Un comentariu:

  1. Foarte bună analiza. Un umor negru cum mai rar găsești în presa contemporană (o obs: siderat, nu sidefat).

    RăspundețiȘtergere