Social Icons

miercuri, 28 ianuarie 2015

Demisia Sfintelor Moaște

Despre „reformarea SRI-ului” și viitorul politic a lui Maior.
   George Maior - această „tânără speranță” a politichiei autohtone, de care se agață o mare parte din năzuințele de mai bine ale patriei și, mai ales, ștatele de plată ale unor gradați din presă - a demisionat. Înainte de a continua cu expunera ce nu converge cu gradele din spatele unor stilouri, trebuie să fac precum romanii.
Și fac și, prin urmare, zic ca toată lumea: „În afara faptului că a reformat SRI, dl Maior...”. Gata, am făcut precum toți acei ce vor să facă reverențe în fața reformei din SRI. Și acum, după ce am pupat Moaștele, am dat cu flori de apreciere peste ele și cu haine ale copiilor pe care nu-i am încă, pentru noroc sau pentru câștig, întocmai ca pelerinii model, voi continua.
   Reforma SRI-ului e văzută prin prisma interceptărilor de acum șase - șapte sau opt ani, folosite de DNA pentru a ne arăta cât de hidoasă e corupția. E hidoasă, dar, în cazul nostru și al „reformei SRI”, e și veche. Reforma SRI coincide cu ultimul an de mandat, mai exact cu ultimile luni ale ultimului an de mandat. Pâna la ultimul an, ea vizează doar interceptări furnizate DNA-ului, în mare parte, ale corupților din opoziție și, pe ici, pe colo, ale plevuștii din păstrăvăria puterii. Pe vremea când curgeau gârlele de bani din Microsoft, EADS, despăgubirile umflate din retrocedări, pe atunci „reformatul SRI” ce făcea? Se chinuia să decodifice înregistrările? Le transmitea DNA-ului prin semnale de fum, de vreme ce dura cam șase ani până la întocmirea uni dosar? Nu înțelegea limbajul codificat, si acum, au spar codul? De ce la sfârșitul mandatelor și nu la sfârșitul primului, sau, măcar, la mijlocul celui de-al doilea?
   Toate emisunile de tip Oprah, cu destăinuiri la subalterni din ultima săptămână, mie mi se par a fi o negociere a SRI-ului reformat cu noul locatar de la Cotroceni, iar demisia mi se pare mai degrabă o demitere. De câțiva ani, pe la colțuri se tot șoptește cum va fi Maior, ba președinte, ba premier. N-a fost nici una, nici alta, dar asta ne arată că au existat astfel de planuri, doar că n-au avut soți de izbândă, întocmai ca legea Big Brother. Nu știu dacă se visa el premier sau președinte, sau îl urcau pe acest cal imaginar gradații din subordine, dar sigur nu se visează acum ambasador în America, cum zvonesc niște intimi de-ai dlui Maior.
   Ieșirea nervoasă împotriva Curții Constituționale ne arată că dl Maior are, probabil, o colecție de casete asemănătoare cu cea a lui Nixon și îi este frică de curioși. Mulți, brusc, după ce-au ridicat în slăvi Curtea, realizează că de fapt pe-acolo mișună o droaie de ... „inadecvați ai funcției” - să le zicem așa. Lui Zegrean i se aduc acuze că are „față de tractorist”, lui Morar că e „o slugă de-a lui Băsescu ranchiunoasă-foc”. De Greblă ce să mai zic? Probabil au dreptate, Curtea e oglinda clasei noastre politice, de vreme ce sunt numiți pe criterii politice. Totuși, în orice democrație, chiar și cu o Curte Constituțională așa cum e a noastră, în secunda 2 a amenințării venite din partea unui șef de serviciu secret numit, de asemena, politic, dl respectiv își lua câte o smetie de reformă din partea tuturor. La noi s-a întâmplat asta doar din partea președintelui și puținelor condeie neînregimentate, restul ne-au explicat savant cum s-a reformat SRI-ul.
   Viitorul politic al dlui Maior e interesant în măsura în care țintește locul lui Ponta, asta dacă acceptăm că demisia a fost demisie și nu demitere. Dacă e vorba de o demitere, cred că viitorul se va limita la postul de ambasador în America și atât. Dacă a fost o demisie aranjată, e interesant de văzut dacă „reforma” va continua și-n PSD. Probabil vom vedea rezultatele reformei tot peste vreo șase - opt ani.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu