Social Icons

luni, 30 iunie 2014

De ce mai avem presă scrisă?

Presa scrisă - indicatori economici
   Chinezii își arogă meritul de a fi scos primele foi cu știri ce erau destinate oficialităților, prin secolele II - III e.n.. De la iPad-ul pe mătase, au mai trecut un mileniu și două secole până când administrația venețiană a scos Notizie scritte, un fel de notițe ale guvernului pentru prostime.
Primul ziar, acceptat chiar ca ziar și nu dare de seamă sau băgare în seamă a oficialitaților, e scos în 1605 la Strasbourg de un neamț pe nume Johann Carolus. La noi, cum știrile întotdeauna ajung mai târziu, la fel și presa ajunge în Moldova pe la 1790, nu în română, ci în franceză, și se numea Couriere de Moldavie. Și de-atunci tot s-au scos ziare până la momentul de grație 1990, când revoluția ne-a adus Infractorul și, mai apoi, Infractoarea, două piscuri ale jurnalismului post-decembrist, recucerite abia un deceniu mai târziu de Libertatea &Co. Și cam atât cu istoria jurnalismului, că nu mai avem loc să discutăm de altceva.
   Presa scrisă de astăzi e un amalgam de ifose și chiloți fotoshopați, o sforțare a editorialiștilor de a reaminti ce-au fost odată celor ce chat-uesc de pe timpul dinților de lapte și dau like la orice pare a fi cool, deși n-au citit și nici n-o să citească, c-ar însemna să-și dubleze cantitatea citită până atunci. Și, atunci, pentru cine mai scriu seniorii pixului? Chiar așa, pentru cine? Pentru cei ce obișnuiesc să citească, nu, pentru că ei au de întreținut generația BRB&LOL, și pe ei, dacă le mai rămâne timp și bani. Pentru generația BRB, LOL, Like,:),:)), nu, pentru că aceștia nu citesc și, în plus, au un bac de picat sau încă unul, tot de picat. Pentru cititorii de subtitluri a pozelor cu chiloți, dimineața în tramvai, autobuz sau metrou, nu, pentru că n-au poze în loc de text. La final mai rămân doar ei. Ei se citesc între ei, se gratulează și citează reciproc, iar dacă nu-i citează nimeni se auto-citează și, în timpul acesta, în loc de cititori cresc doar datoriile, pierderile de la an la an și pozele de pe prima pagină.
Indicatori financiari - presa scrisă din România   Avem presă scrisă ca să le crească datoriile, iar când nu cresc, ca să ni se zică că-s datorii istorice și țin de alte orânduiri. Mecanismul e infect și ține în stare de semi-putrefacție o liotă întreagă de sinecuriști. Libertatea de exprimare se măsoară în milioanele restante la buget, iar o presiune pentru achitarea acestora e întotdeauna un atac la adresa libertății de exprimare. Presa scrisă nu se întreține, și punct! Nu are cum! E un mecanism caracterizat de o inficiență cronică, e un fel de motor de Ferrari pus într-un Taxi-Trabant, iar prețul cursei nu acoperă nici măcar pornirea. Chiar dacă s-au adunat sub umbrela unui trust reviste cu chiloți, cotidiene  quality”, francize, de suscces în afară, nu la noi, publicații exclusiv online, chiar și așa, finalul e inevitabil - The Big I - INSOLVENȚA .
    Adevărul Holding, Editura Evenimentul și Capital sunt în insolvență. Din 2012, 99,93% din părțile sociale de la Adevărul sunt trecute pe Premium News SRL și rezultatul e că și aici datoriile sunt destul de consitente după doar 2 ani de funcționare, iar „profiturile” sunt cu minus în față. Evenimentul Zilei e în insolvență din februarie, iar „datoriile istorice”, cum sunt numite de către actuala conducere, sunt pe cale să transforme acest cotidian în istorie. Nici România Liberă nu se simte bine, datoriile de 144 milioane de lei poziționează holdingul pe locul doi în topul datoriilor, după Adevărul. Grupul Mediafax e și el în ape tulburi, iar despărțirea de Pro TV SA și susținerea aferentă face din Big I o tovarășă de drum imposibil de înlocuit. Nici Intact Publishing nu stă bine la capitolul datorii, dar are șanse să se scoată, dacă Voiculescu vine cu bani de-acasă sau e preluată de Antena Group.
   Toate trusturile au datorii, unele mai mari decât altele, unele sunt deja în insolvență, altele le urmează sigur, dar niciunul nu-și pune problema să tragă obloanele, pentru că la trasul obloanelor se deschide cutia deontologiei, iar când deontologia e e devoalată, deontologii pot rămâne în pielea goală să se citeze și să se gratuleze reciproc sau să pozeze la pagina 5 sau 3.

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu