Greva CFR a dus la întârzieri tipice unei zile de iarnă

   Unde erau sindicatele din CFR atunci când datoriile se adunau? Răspunsul la această întrebare constă în datoriile suplimentare clădite pe fundamentul celor vechi și al șmenurilor celor din conducere și sindicate. În anii `90, o grevă CFR era de luat în seamă, mai ales de cei dependenți de nașii de tren, abonamentele nefiind convenabile când prețul acestora se ridica la un sfert din leafă.
Peștele s-a împuțit  și de la cap și de la coadă și, cât timp presa era ocupată cu gogoașa Necolaiciuc, băieții din conducere trăgeau tare să-l împută mai tare. 

   Sindicaliștii, când nu erau preocupați cu afacerile proprii, cereau salarii mai mari. Cei de jos le urmau exemplul. La marfă era o minune dacă vagoanele ajungeau la destinație intacte. La călători, nașii își făceau „treaba”. Mecanicii funcționau pe post de PECO. Dacă voiai motorină ieftină, te rezolva mecanicul, după care făcea împărțeala cu superiorii și subalternii. Încet, încet, datoriile au crescut până la sumele din prezent, iar statului îi revine cea mai mare cotă-parte. Anul trecut, datoriile la stat ale celor trei companii se ridicau la 4,9 miliarde din cele 7,6 totale. E de presupus că pe parcursul lui 2013 suma a crescut, și va mai crește și anul acesta.

   În tot acest timp, guvernul încearcă să șteargă datoriile pentru a face loc la altele, pentru că în mintea celor din guvern, CFR-ul e o companie strategică, mai ales pentru buzunarele clientelei de partid. Grija sindicatelor față de managementul defectuos din toți anii de după împărțeala pe căprării a CFR-ului, deci de vreo 16 ani, a tins spre zero. În nicio listă de revendicări din toate perioadele de grevă nu veți găsi în primele rânduri grija pentru bunul-mers al companiei, fie că vorbim de CFR Călători sau de celelalte două. Nu, pe sindicaliști nu-i interesa acest aspect pentru că venea în contradicție cu afacerile lor, iar pe cei de la bază, la fel. Acum, când la morgă stau cele trei cadavre, sindicaliștii în loc să încerece să le resusciteze, le buzunăresc. Greva din CFR a produs întârzieri de două ore, deci cam cât se întârzie normal într-o zi de ianuarie când viscolește nițel. Viitoarele greve vor avea efectul unui viscol puternic în privința întârzierilor și a bugetului ministerului de resort și repercusiuni în construcția de șosele și autostrăzi. Cele trei companii sunt trei morți resuscitați doar de ștergerea de datorii și, de fiecare dată, se apropie mai mult de imaginea unui zombi. 

   Nașul, figura emblematică a CFR-ului, e în toate cele trei cadavre și-și face treaba bine, atât de bine încât, imediat după o ștergere de datorii, mecanismul turează la maxim spre atingerea de noi culmi. Peste câțiva ani, vânzarea celor trei cadavre va semăna cu o parodie cu nași și zombi pentru idioței ce n-au ce face cu banii.