Ciocnirea giganților

   La capătul tarlalei din fosta Germanie de Est, Vasile zărește o uniformă militară proțăpită între două rânduri de căpșuni. I-a stat inima în loc crezând c-au venit  autoritățile să-l verifice la formele legale. I-a mai stat o dată inima când a auzit un hăhăit venit de sub casca uniformei.

Îl știa, de el a fugit din România și iată că acum îl bântuie la capătul rândului pe care trebuie să-l termine până la lăsarea serii. Printre hăhăituri a auzit ceva despre datoria față de țară, pericolul rusesc și mobilizarea rezerviștilor de pe tarlalele Europei.  Datoriei sfinte față de țara ce ți-a dat șansa să culegi căpșuni, salată, și alte roade ale pământului iberic sau germanic, în timp ce nevastă-ta șterge la fund câțiva bătrâni italieni, i-a venit acum scadența, iar la capăt de ogor nu stă neamțul să te penalizeze, ci penalul să te mobilizeze.

   Pe malul Senei, lângă tabăra de romi ce exersează prin orașul luminilor, zi de zi, pronunția nazală a lui „donne moi s`il vous plait!”, apare brusc un șir cu pompieri pe post de caluți de mare înhămați la o barcă gonflabilă cu funduri ministeriale. Japonezii de pe un pod încep să facă poze crezând  că barca e o reconstituire a atmosferei din timpul Regelui Soare. Fundul principal din barcă le face cu mâna râzând  și crezând, la rându-i, că și pe-acolo au venit chinezii. Romeo, fiul lui Mecedesa, îl recunoaște pe idiot și-i arată fundul, lui și însoțitorilor, după care o apelează cu un „Fă” răsunător pe băbuța de pe bancheta din spate.  La acostarea la malul Senei, presa din barca însoțitoare o întreabă pe babă dacă a fost făcută „Fă”. Din reflex, aceasta dă din cap că nu și, încă o dată, își reafirmă admirația pentru limbajul șefului ei, șef care e deja la o miuță cu puradeii din tabără. După cinci minute, transpirat și buzunărit, apare în fața televiziunilor prietene și-și anunță candidatura la prezidențiale. Adjunctul său ia cuvântul și promite taberei de romi un dig nou, precum și o autostradă Paris-Alexandria-București, imediat după ce termină tronsonul Alexandria-București sau după alegeri. Așa se-aduce România acasă!

   La sediul Brătienilor s-a stins lumina. Pe întuneric, șeful ține o conferință de presă. În fața lui sunt doi-trei trimiși ai televiziunilor ce filmează cu telefoanele mobile, și alea vechi de un deceniu, smartphoanele le folosesc doar pentru selfie-uri. Din beznă se aud atacuri la adresa Șefului armatei de căpșunari și a lui Fă îmbarcat. Toată lumea e plictisită, ici-colo câte un reporter își mai face un selfie, iar la final urmașul Brătienilor își reafirmă încrederea în rezultatele de la alegeri. Cei cu selfie-uri rămân gură cască și brusc năvălesc cu întrebări: „Vă retrageți din cursă?”, „Cine vă va luat locul?”, „Vă retrageți și din viața politică?”.  Pe șef îl reapucă durerea de cap, le mulțumește și se îndreaptă spre somnic. Noapte bună Brătieni! Ne vedem după alegeri!

   În România a început campania pentru alegerile europene. Candidații la aceste alegeri nu se văd decât pe buletinele de vot. Până atunci defilăm  printre bărci, rezerviști și somnorici absenți. În țara circului etern, în arenă prestează clovnii într-un spectacol obositor de vre-un sfert de secol, iar în tribune e din ce în ce mai puțină lume dornică de comedii. La final, vor rămâne doar măscăricii să-și facă selfie-uri cu tribunele goale pe fundal.