Social Icons

vineri, 27 septembrie 2013

În weekend reapare frunza

Ponta sprijină exploatarea Roșia Montană   Pe islazul Suukkurisikko din Kittila laponă, nu cea de lângă București, acolo se vedea ajuns Victoraș, asemenea lui Nils Holgersson, tot pe calea aerului, nu călare pe Martin, gânsacul din poveste, ci pe-un fotoliu de la business class, plătit de cei ce vor să facă la Roșia ceea ce-au făcut unii de teapa lor în locurile de vărat ale gâștelor lapone, adică un iad. Ponta n-ajuns acolo, probabil i-a șoptit cineva că nu-i bine pentru sănătatea sa și că nici cel mai tare cameraman nu poate lua cadre fără să se vadă dezastrul de la fața locului. Așa că s-a dat de trei ori cu capul de ușa de la baie, neputând să se dea de trei ori peste cap ca-n povești, face și el ce poate, se adaptează, deci, după ce a caftit ușa WC-ului cu capul, s-a transformat în translator de finlandeză.
   Apoi, adunând în jur „ziariștii”, călători și ei la business class-uri, tot pe aceeași cianură, asemeni unei gâști din povestea amintită, a început să-i hrănească cu povețe traduse din finlandeză, asumându-și savant rolul de geolog-chimist, rol îmbrăcat după trei flatuații disipate în mănunchiul de hiene de presă, ușa de WC nefiind aproape a trebuit să recură la improvizație din nou. Aplaudat de toți cei prezenți cu microfoane prin preajmă, c-altfel trebuiau să dea banii înapoi și să se-ntoarcă cu low-costul, unicul ginere al socrului lui Ponta a plescăit mulțumit din gușă, a tras trei râgâieli cu damf de chifteluțe de ren și s-a transformat din nou în agentul de vânzări RMGC, post mult mai bine remunerat decât cel de prim-ministru.
   La întoarcerea în țara căreia trudește din greu să-i găsească cumpărător, Victoraș și-a tras repede trei chiloți proaspăt călcați de Daciana și s-a transformat în prim-ministru, sau cel puțin din această postură a dat interviul rău-intenționatului Reuters. Ziariștii, de data asta chiar ziariști, ce-l intervievau au observat că săracul soț, îmbrăcat cu trei perechi de chiloți, transpira. Ei nu aveau de unde să știe motivul, el, în schimb, îl știa. Tot interviul a decurs în linii mari după notițele făcute pe avion de șeful RMGC, ici, colo, ca un rebel ce e, Ponta a mai făcut câte o pauză de respiro adăugându-și astfel contribuția sa de originalitate la desfășurătorul de interviu, întocmai ca la teza de doctorat. Mânca-l-ar mama de deștept! 
   După interviu, a luat țara l-a cutreierat și la dat indicații, Leana și cu nea Nicu și-ar fi dat palme de invidie. Întâi a mers la Agigea, la podul situat în Republica Mazăre-Nicușor, a dat din mână tăind aerul, ca pe vremuri tovarășu`, și-a rostit apăsat: „Să se facă!”. Apoi s-a întors și-a plecat, lăsându-l pe Șova cu mintea-n pioneze de ziceai că-i fachir. Cum adică să se facă?! Puse mâna pe mobil și-l mesageri pe Ponta, care era deja în drum spre altundeva. Viorel îi răspunse c-a glumit și să facă ce știe el mai bine, adică nimic. După ce s-a liniștit, Șova l-a luat pe amicul Bănicoiu, scuze Bănicioiu, rămas și el în urmă din cauze obiective, de prea mult chef c-o seară înainte, și-au plecat la un local cu vagaboante, la care Bănicoi..., scuze Bănicioiu, era client de-al casei.
   Ponta era deja la București când cei doi intrau în barul cu vagaboante. Îmbrăcat cu salopetă fără sigla RMGC, a coborât la metrou să dea indicații. Le-a făcut cu ochiul complice colegilor de avion din Finlanda, ce se ocupau acum cu relatarea acestui spectacol cu gust amar, nu de la cianuri ci de la prestația subțire a personajului despre care discutăm, în rolul de nea Nicu  cu un cap cu ochelari în plus. Ne-a explicat că metroul merge pe sub pământ, că minerii sunt prezenți peste tot, inclusiv la construcția metroului, c-avem nevoie de ei, iar de nu-i vrem, poate fac o vizită să planteze panseluțe și capete sparte, din nou, la Intercontinental. 
   Seara, acasă, după ce i-a povestit Dacianei tot ce-a făcut prin Finlanda, că n-apucase, la Agigea, în Drumul Taberei, aceasta ridică nepăsătoare din umeri și-i ceru să vadă extrasul de cont de la ..., știe el, că nu atâta tevatură degeaba, nu degeaba s-a făcut ea de râs cu lanțul, cu tot ce-a zis. I l-a arătat, l-a luat, a zâmbit uitându-se la copil și s-a culcat. Apoi s-a culcat și Victor, istovit de-atâtea drumuri și roluri. Când s-adoarmă și-amintit că i-a uitat pe Șova și celălalt, nu-i mai rostesc numele că iar mă-ncurc. Și-a mai dat seama că pentru vizitele la Agigea și metrou nu și-a mai luat trei perechi de chiloți, nu s-a mai dat cu capul de uși de WC, n-a mai tras trei pârțuri sau râgâieli, nimic din toate acestea. Acum era deasupra poveștilor, n-avea nevoie de trei giumbușlucuri ca să poată fi altcineva, alt personaj. De-acum înainte poate fi cine vrea, când vrea, să zică ce-o vrea, să se răzgândească când o vrea, ce mai, devenise un Demiurg după ce-a fost Bogumil, iar când s-a întrebat dacă e Demiurgul, chiar era. Când geana i se închidea își aduse-aminte că vine weekendul, și oftă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates