Cu ugerul pân` la pământ

   Așa, cu ugerul pân` la pământ, așa sunt toate acolo-n ferma nouă. Șî-s aranjate la muls, de zâci că-s desenate. Îs curate, no dară cum să nu fie dacă-s tătă zâua îngrijite. No, așea treabă ... mai da, nu ca la noi, după ce-o pui a mânca, și după ce-o mulgi, mai vrei șî să tragă, ș-apoi sara vrei iară s-o mulgi, și să deie lapte.
   No, de unde să deie, dacă tu o muncești tătă zâua, cât îi de mare. Ș-amu când duci laptele, că vine să țî-l ieie, dar numa dacă-i muls cu mulgătoarea altfel, noo. No, dară ce zâceam? Așea ni, apăă, când vine de tre`să-l duci, îi musai să fie muls cu mulgătorarea să nu ieie microbi, c-așea or zâs, că dacă-l mulgi cu mâna-s microbi, șî, după ce l-ai muls, l-ai pus în recepient, că ne-or dat ș-un recepent, recepinent,... na, că mni se-ncurcă limba! Așea  ni, unul de ăsta șîî, după astea ... îl duci, no, la punctul de colectare, în vale la Ion Unguru`, c-acolo să strânge.

   No, mai demult dară, era altfel, amu-i no, c-amu. Înainte puteai să-l mulgi cu mâna că n-avea microbi, amu noo. Eu, dară, am muncit `proape, cam la vreo treizăci de ani la CAP-e, no, Cooperativa Agricultorilor ... de Producție, așa-i zâcea, ș-apă mai aveam oțâră șî prindeam pensia de drept. Îi drept că ș-acolo mulgeam tot cu mulgătorile, dară nu mulgea cum trebuie, dom`le, că rămânea lapte-n uger ș-apă tot la mână tre`s-o iei, no. Amu cred că-s mai bune, că-s nemțăști. No, după ce-or fost dat jos Ceaușăscu, apăă, s-o gătat cu traiu` bun, c-or distrus tăt, chiatră pe chiatră n-or mai rămas, ca-așea or zâs, că de-amu pământurile să se deie `napoi la cei ce-or avut pe timpuri, no, șî or luat `napoi numa`șmeacherii șî grofii. No, că noi restu`... ba că n-avem acte, ba că-s de pe vremea imperului, no, treburi de-estea să nu-ți deie, că poate mori șî le rămâne lor.

   Dară cu mine nu le-or mărs, că eu m-am dus la județ șî m-am judecat, ani de zâle or durat proceasăle. Șî pân` la urmă or trebuit să-mi deie ce-i al meu. No, ș-apă după tăte estea, am pornit de unde am plecat. N-aveam cal, nici cotigă, nici plug, mnică. No, era mai rău decât pe vremurile lu` bunicu tatei, c-așa ne povestea tata că erau grele vremuri atunci. No, așea era ș-amu. Ș-apă pe urmă, cu trudă ne-am făcut de tote: șî cal, no că-ntâi am pus vaca la cotigă, șî plug, șî tăt ce ne-o trebuit c-așea am fost eu învățat că-ncet, încet or veni tote.

   Apăă amu, după tăte estea or venit un neamț ș-or deschis în sat o fermă de vaci, șî or făcut după estea ș-o fabrică de brânză. No, șî eu m-am angajat paznic că mai aveam nevoie de ani ca să ieu o pensie mai mare, no. Ș-acolo dom`le dragă, era curat ca la nemți, no, șî era bine, aveam salariu, aveam brânzeturi mai ieaftine, șî tăt or mărs bine pân` or venit niște domni mari din Olanda, ș-or cumpărat fabrica, șî pe urmă or închis-o, no. Eu, la mine n-o fo` bai, c-am ieșît la pensie, dară or fo` la tineret c-or rămas făr`de muncă, ș-apă s-or tăt dus în țări străine. No, șî domnii de-or închis fabrica, n-or plecat, îs tot aici în România, la ei ducem laptele, no. Șî ferma or vrut s-o închidă, dară or cumpărat-o alțî domni din Franța, no, ș-încă merge. 

   No, șî domnii din Franța or adus mai multe vaci, frumoasă dom`le, tăte îs numa` una șî una, no, că dară nu mint, da-s ca-n desene dom`le. Șî, au niște ugere, de numa cu mulgătoare le poț` mulge, că-s pân` jos, în pământ. No, ș-apă cum să nu deie lapte din așea uger, n-are cum. Șî tăt, așea, ni, îi mecanizat le ei, no, vacile mâncă la ceas, se spală, se mulg, să ... cum să zâc că mni-e rușâne, ... să montează, așeea, no, mecanizat. Tăt, tăt, tăt îi mecanizat. 

   D-amu tăte-s bune șî frumoase numa` dac-or plăti domnii la care ducem laptele, că de cinci - șesă luni nu ne-or plătit, ș-apă îi bai, no.

   Piața procesatorilor de lactate din România e caracterizată de o concentrare moderată cu tendințe de creștere a gradului de concentrare. Valoarea pieței de produse lactate este estimată la 1,15 miliarde euro, ceea ce corespunde valorii de 5,11 miliarde lei în anul 2012. Practica preluării competitorilor mai mici era frecventă în anii premergători crizei, acum preluările sunt rare din cauza stagnării pieței și a lipsei de lichidități. 

   Cota de piață cumulată a celor șase companii este de aproximativ 35%, restul de 65% aparține producătorilor de mici dimensiuni ce acționează pe piețele locale. În ultimii ani se face tot mai simțită prezența mărcilor proprii comercializate de marii retaileri. Prețul acestora este suficient de redus încât să pună serioase probleme mărcilor de produse deja consacrate. Într-un fel retailerii prin această practică sunt și jucători și arbitrii, ei putând jongla cu prețurile produselor marcă-proprie, astfel încât să se situeze tot timpul sub cele ale mărcilor producătorilor.

Mutațiile pe piața produselor lactate în ultimii ani, ca urmare a scăderii pieței și a nevoii de reducere a costurilor, au făcut  ca mărci legate de o zonă geografică și care accentuează această legătură prin campaniile de promovare să fie produse de fapt în alte zone, uneori chiar în afara țării (cazurile La Dorna și Rarăul sunt bine-cunoscute). Achiziția de către marii producători a unor producători de dimensiuni mai mici doar pentru a elimina un concurent și a închide unitatea de producție are  în contrapondere măsurile la fel de imorale ale retailerilor de a-și favoriza produsele proprii.

   În goana pentru marje de profit tot mai ridicate, odată cu revenirea pe creștere a pieței, vom asista probabil, într-un viitor nu foarte îndepărtat, la sforțări ale progresului de ameliorare a raselor ce vor conduce la producții de lapte zilnice pe cap vită la 50% din greutatea corporală, la localizări ale producției de brănză Făgăraș în Burkina Faso și la întârzieri la plățile către micii fermieri de peste un cincinal.