Așa arată viitorul Republicii Moldova?

   Prin aprilie, asistam stupefiați la demonstrația de virtuozitate cu kalașnikovul a unei mirese răpită de teroriști tocmai în toiul nunții. Premierul de atunci, Chiril Gaburici, superviza, mândru nevoie mare, exercițiul de curată tâmpenie, desfășurat pe o tarla.

La acea vreme, miliardul de dolari subtilizat de oculta mondială era încă ținut sub preș. Oculta mondială s-a dovedit că vorbește moldovenește, e de dreapta și, cu buzunarele pline de miliardul furat, luptă pentru integrarea în structurile euro-atlantice.

   La Chișinău se resetează ora din nou. În stradă, în frunte cu Renato Usatîi și Igor Dodon, lumea cere dreptate și stârpirea corupției. Ok?! Falimentul politicii „suptului la două țâțe” se vede încă odată. Și noi, prin anii `90, visam la aceeași politică, sau, cel puțin, așa ne spunea dl Iliescu că ar fi calea pe care s-o urmăm. Dăcă nu ne trezeam la timp, asistam și noi la miliarde dispărute din bănci. Stai puțin! Și la noi au dispărut miliarde - vezi Caritasurile, vezi Bancorex, vezi Dacia Felix, vezi Banca Agricolă, vezi Banca Religiilor, vezi Banca Albina, vezi Banca Columna, vezi SAFI, vezi FNI. Mai vezi ceva, în afară de roșu în fața ochilor? Da, deci și noi ne-am luat porția de politică cu fundul între două luntri. Moldovenii primesc acum roadele politicii duse de un sfert de secol. Doare, nu le place, și vor înapoi la Mama Rusie.

   La București, Iohannis ne-a transmis că e un atent observator al fenomenelor de peste Prut. Păcat că moldovenii n-au palmieri, mare și plajă, că nu-l mai vedeam pe Iohannis. Devenea cel mai unionist președinte după Băsescu. Pe Băsescu nu-l interesau plajele, ci cramele. Politica Bucureștiului față de Chișinău a fost aceeași, în linii mari, ca în perioada interbelică. Atunci, cine cădea în dizgrație era exilat în Basarabia. Toată pleava Regatului conducea acea regiune. Anii trecuți, în mandatele lui Băsescu, România a sprijinit toată pleava Basarabiei să conducă țara spre un destin luminos. Când s-a stins o clipă lumina, a dispărut un miliard de dolari.

     Europa, NATO, destin european, parteneriate strategice, bla-bla-bla, toate aceste noțiuni abstracte pentru moldoveanul de rând, rămas acasă să dea la sapă, sunt un fel de telecomandă pentru aceeași sapă. Orice buton de pe telecomandă nu e capabil să pună sapa în funcțiune. Trebuie s-o iei de coadă și s-o faci pe telecomanda de dimineața până la asfințit. La asfințit, când te întâlnești cu poștașul să-ți dea pensia, alocația la copii sau ajutorul de șomaj, afli că banii tăi sunt în buzunarele euro-atlantiștilor. Disperat, te uiți în jur și-i vezi pe Dodon și Usatîi. Te așezi în spatele lor și te duci să-i smotocești pe euro-atlantiști. Nu contează că Usatîi e cu un kalașnikov în mână, pe post de sceptru regal, sau că Dodon îți propune să te unești cu Transnistria. Ei, măcar, nu ți-au furat pensia. Deocamdată.