Pagina are drept scop promovarea analizelor economice, sociale și politice, într-o manieră relaxată.
Pages
▼
marți, 14 mai 2013
Petrom în ultimii 13 ani
Sănătatea
unei economii este dată nu numai de dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii, ci
și de capacitatea acesteia de a crea și susține companii mari, companii
ce pot constitui fundamentul expansiunii economiilor
naționale în perioadele de creștere și, totodată, pot rezista la presiunea
exercitată de climatul recesiunii, asigurând, în același timp, o sursă sigură de
venituri atrase la buget. Perla
economiei românești din perioada de tranziție, Petrom, constituie exemplul
perfect de privatizare a unui mamut pe o sumă nejustificat de mică și cu
condiții laxe impuse cumpărătorului, atât în ceea ce privește programul
investițional, cât și al restructurărilor de personal ulterioare. ,,Erorile”
începute odată cu aprobarea legii nr. 555 din 2004, lege ce stabilea condițiile
de privatizare a companiei, nu numai că nu au fost remediate în anii
post-privatizare, ci, din contră, au proliferat, conducând la o diminuare
semnificativă a participației statului în companie. Perioada analizată, cuprinsă între anii 2000 - 2012, parcurge, prin
intermediul indicatorilor principali de activitate și ai celor financiari, diferitele stadii ale companiei, având ca origine anul 2000, an de creștere al
economiei naționale după recesiunea înregistrată în perioada 1997 - 1999.
Analiza continuă cu anii premergători privatizării și, apoi, cu cei post -
privatizare, ani ce se încadrează într-o perioada de creștere economică
susținută iar, la final, tabloul este completat de perioada de recesiune,
perioadă ce continuă și în prezent. Dată fiind complexitatea activității desfășurate de companie, ce acoperă
domeniile de extragere, rafinare și comercializare, analiza de față se va
concentra pe cifrele ce privesc activitatea per ansamblu. De asemenea, trebuie
menționat faptul că valorile indicatorilor de activitate ai companiei au fost
supuse inflatării pentru a fi comparabile cu cele de anul 2012. La final sunt
postate valorile nominale ale indicatorilor de activitate. S-a ținut cont
totodată de denominarea monedei naționale din anul 2005 și, în consecință, cifrele au fost denominate. În cei treisprezece ani supuși analizei efectivul salariaților Petrom a
înregistrat o diminuare de 72%, diminuare ce poate fi explicată în parte de
crearea companiei Petromservice în 2002 și transferarea unui număr semnificativ
de personal către această companie. Obiectul de activitate al acesteia îl
constituia unele activități de întreținere ale echipamentelor folosite pentru
extragere și rafinare, activități externalizate în același an prin
decizia managementului de la acea dată a companiei Petrom. Înjumătățirea
efectivului de salariați după privatizare este atât o consecință a clauzelor, mai mult sau mai puțin secrete, existente în contractul de privatizare, cât și al
politicii de eficientizare duse de noul management instalat în a doua jumătate
a anului 2004. Productivitatea
angajaților, calculată prin raportarea cifrei de afaceri la numărul salariaților, a crescut de 2,83 ori la sfârșitul perioadei analizate, față de începutul acesteia. În cea mai mare parte creșterea este cauzată de scăderea efectivului de salariați. Valoarea
înregistrată de cifra de afaceri în anul 2000 constituie maximul perioadei
analizate. Diminuările înregistrate de activele totale în perioada 2000 -
2003 au fost cauzate de deciziile managementului de la acea dată de a
externaliza odată cu unele servicii și o parte din active. O contribuție
semnificativă la diminuarea activelor o au pierderile cauzate de neîncasarea
unor creanțe, cea mai importantă ca valoare fiind a companiei RAFO Onești.
Creșterea activelor în perioada post-privatizare are ca explicații atât
dezvoltarea activității prin extinderea perimetrelor de extracție, cât și
deciziile conducerii de înglobare în cadrul companiei a unor active deținute de
grupul OMV separat. Achizițiile de către Petrom a unor lanțuri de benzinării
OMV din alte țări a constituit una din metodele prin care profiturile companiei
erau și sunt externalizate, scăpând astfel de impozitare. Anul 2000 a fost un an de vârf al companiei în ceea
ce privește indicatorii de activitate. Factorii principali pentru rezultatele
excepționale ale companiei au fost competiția slabă din cadrul sectorului și
cota de piață deținută de companie. Competiția din cadrul sectorului la nivelul
anului 2000 era redusă, o parte companiile concurente (Rafo, Rompetrol)
depinzând de livrările de petrol pentru rafinare efectuate de Petrom, iar cota
deținută de companie era era de peste 55% pe piața produselor petroliere. Declinul
cifrei de afaceri după anul 2000 poate fi explicat de creșterea concurenței
venită din partea Lukoil, Rafo și Rompetrol pe partea de producție și
distribuție și pe partea exclusiv de distribuție dinspre competitori precum
MOL. Profitul consistent înregistrat de companie în
anii analizați, cu excepția anilor 2001 -2003, poate ridica semne de întrebare
asupra performanței manageriale în perioada ante-privatizare. Profitul redus
din anii 2001-2003, după un an de vârf în 2000, an ce a putut fi egalat cu greu
după aproape un deceniu, este exact opusul unei strategii de privatizare de
succes. E greu să vinzi gâsca cu ouă de aur dacă nu poți face dovada că ea
chiar face ouă de aur. Cine să-ți plătească un sac de galbeni când gâsca nu
doar că nu face ouă cum e cazul anului 2002, an încheiat cu pierdere, dar când
le face ori sunt mici ori sunt ouă obișnuite? Urâțirea companiei înainte
de a fi ,,măritată” a lăsat o marjă mică de manevră pentru cei ce-au negociat
contractul. Asta dacă-i bănuim de intenții onorabile în operațiunea de
privatizare ce avea ca motto: ,,Avem o perlă! S-o vindem la preț de
bolovan!!!”. Banii obținuți din privatizare de stat pentru
pachetul de 33,34% din acțiunile Petrom erau de aproximativ de două ori mai
puțin decât profitul obținut de companie în anul 2000 (circa 1,75 mld.
USD). Rata profitului calculată pentru anii în care
compania a înregistrat profit a oscilat de la valori de 0,86% în 2001 la valori
de peste 20%, așa cum este cazul ultimilor trei ani luați în calcul. Pierderea înregistrată de companie în 2004 este
cauzată în cea mai mare parte (peste 55%) de ,,retratarea” unor situații
contabile din anul anterior, cumpărătorul reușind astfel să-și recupereze o
bună parte din suma investită. Rapoartele de activitate ale companiei au
folosit o serie de indicatori financiari, de rentabilitate și
lichiditate. Indicatorii de rentabilitate au înregistrat valori scăzute
după anul 2000 până în anul privatizării, cauza contabilă pentru valorile
scăzute ale acestora fiind profitul înregistrat. Lichiditatea curentă s-a
situat în intervalul recomandat, compania dispunând în această perioadă de
resurse pentru a-și acoperi datoriile curente. Testul acid a înregistrat valori
la și sub limita intervalului recomandat (0,8-1) în anii 2000
-2002 și valori mai ridicate în 2003 și 2004. În perioada de după privatizare indicatorii
de rentabilitate au înregistrat valori crescute cu un oarecare recul în anii
2008 și 2009, ani de debut ai recesiunii. Marjele EBIT și EBITDA a avut același
trend cu cel al ratelor de rentabilitate. În ceea ce privește ratele de
lichiditate, involuția valorilor din ultimii ani poate fi pusă pe seama
deciziilor de strategie managerială, provizioanele și alte obligații cu
dezafectarea din bilanțul contabil crescând și, prin urmare, au determinat o
creștere datoriilor curente. Creșterea valorilor acestui post din bilanț este o
consecință a închiderii sau conservării unor capacități de producție
(Arpechim). ,,Miracolul” post-privatizare a întărit ideea că
statul este deficitar la capitolul de aptitudini manageriale și, în consecință,
tot ce poate fi privatizat să fie făcut. Dacă privim privatizarea Petrom ca un
succes în ciuda sumei încasate de stat sau a numărului de șomeri rezultați în
urma disponibilizărilor, a jocului de v-ați ascunselea cu profiturile
externalizate, a dezmembrării unor facilitați de producție, a politicii de prețuri
mereu situate pe un trend crescător atunci, sigur putem afirma că și
privatizările Apa Nova, Aro Câmpulung, Tepro Iași și multe altele precum ele au
fost ,,rețete de succes” în procesul privatizărilor post-decembriste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu