Poșta Română sub lupa analizei, nu a DNA

   Întrebare pentru cunoscători: care este cea mai mare companie după numărul de angajați din economia carpato-danubiano-pontică?Ați ghicit! Cea mai mare companie din economia mioritică e ... Compania Națională Poșta Română. Foarte bine!
La următoarea întrebare, ce se referea la identificarea companiei ce și-a triplat datoriile din 2005 până în 2012, mi-am dat seama că răspunsul primit s-ar putea să fie diferit de cel așteptat. Erau mai multe cazuri. Unele le-am abordat în analizele trecute. Așa că mi-am zis că e mai înțelept s-o las mai moale cu întrebările ce conduc la un singur răspuns și să încerc să explic ce-am urmărit în analiza activității pe mai mulți ani a Poștei Române.
   Analiza de față are drept scop găsirea cauzelor ce-au condus la situația de față a celui mai mare angajator după stat, din economie. Modalitatea aleasă pentru a atinge acest scop este prezentarea  și analizarea evoluției indicatorilor de activitate pe mai mulți ani și o diagnosticare a companiei în ultimii trei ani. Datele indicatorilor din bilanț și cont de profit și pierdere au fost aduse la valoarea comparabilă cu anul 2012, prin inflatare, pentru efectuarea unei corecte analize. Datele cu valori nominale vor fi prezentate la finalul analizei.

   Anul 2005, anul de origine pentru seria de date, găsește Poșta Română într-o situație net favorabilă față de situația din 2012. Exercițiul financiar al anului este încheiat cu un rezultat pozitiv în valoare de 42 milioane de lei, îndatorarea globală era de 0,36, cifra de afaceri era pe un trend crescător, totul conducea la concluzia că activitatea Poștei este una profitabilă, cu perspective pozitive, în ciuda amenințărilor  venite din partea progresului tehnologic, amenințări ce vizau unele activități ale companiei.
   Până în anul 2008 situația Poștei capătă unele accente de deteriorare. Dacă anul 2006 este unul cu rezultate superioare celui anterior, în anul 2007 se încheie cu o creștere a datoriilor totale în proporție de 47% și o diminuare a profitului de 25%, pe fondul unui avans al cifrei de afaceri de de 22%. Anul următor dă semnalul începutului perioadei de decădere a companiei, asta în ciuda nivelului record atins de cifra de afaceri. Profitul înregistrat la finalul de an este insignifiant pentru o companie de asemenea  dimensiuni, iar trendul crescător al datoriilor se menține. Bilanțul acestui an suferă modificări în ceea ce privește activele totale, modificări survenite în urma reevaluării acestora.

      Anul 2009 este anul ce se încheie cu o pierdere record în existența de peste un secol a  Poștei Române, pierdere ce-a însumat peste 210 milioane lei. Este de asemenea anul în care îndatorarea globală ajunge la 0,42 apropiindu-se cu pași repezi de pragul de 0,5, prag ce semnalizează creditorilor că există serioase probleme în companie. În toată perioada de după 2005 numărul angajaților din companie a crescut, cu excepția anului 2009, an în care numărul acestora s-a diminuat.

   Recapitulând principalele evoluții ale indicatorilor de activitate în perioada 2005 - 2009 pot rezuma  că odată cu creșterea cifrei de afaceri, profiturile companiei s-au diminuat, astfel încât în ultimul an la care fac referire  compania a înregistrat pierdere, datoriile au sporit de la an la an, și în același timp, a crescut  rata de îndatorare globală. 

   Anii 2010 - 2011 i-am tratat separat, întrucât pentru această perioadă situațiile financiare ale Poștei Române au fost disponibile. Analiza diagnostic pentru această perioadă a urmărit evidențierea stării de echilibru/dezechilibru în privința utilizărilor și a resurselor folosite pentru a le acoperi, a lichidității și exigibilității companiei și a ratelor de risc. Pentru a realiza diagnosticul am purces la construirea bilanțului funcțional și financiar pe baza bilanțului contabil detaliat.

      Pe baza acestui bilanț am calculat situația netă, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și prin intermediul acestora, trezoreria netă. Scopul a fost să observ cum și-a asigurat resursele compania în această perioadă. Situația netă a companiei în toți cei trei ani a fost pozitivă. Acest situație poate fi interpretată ca fiind una pozitivă, dar trebuie avut în vedere faptul că patrimoniul imobiliar al companiei este vast, fapt ce determină rezultatul pozitiv în ciuda creșterii datoriilor.  Pe parcursul celor trei ani fondul de rulment a înregistrat valori negative, cu alte cuvinte compania și-a asigurat finanțarea necesităților permanente din resurse temporare, în contradicție cu principiul conform căruia necesităților permanente le corespund resurse permanente.

    Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori negative pe parcursul celor trei ani evidențiind un surplus de resurse temporare față de nevoile temporare, situație dezirabilă pentru majoritatea companiilor. În cazul de față însă, valorile negative ale indicatorului pot ascunde deficiențe în sistemul de aprovizionare. Trezoreria netă pozitivă asigură plata creditelor pe termen scurt și totodată determină o autonomie financiară a companiei pe termen scurt. Cash-flow-ul a înregistrat o valoare pozitivă în 2011, anul următor valoarea acestuia fiind negativă.
   Bilanțul financiar are rolul de a putea oferi o imagine din perspectiva creditorilor în ceea ce privește exigibilitatea și lichiditatea companiei.

    Pe baza acestui bilanț am calculat o serie de rate, rate ce ar trebui să ne dea o imagine cât mai fidelă în ceea ce privește solvabilitatea, lichiditate, îndatorarea companiei și a modului cum au evoluat sau involuat acestea pe parcursul celor trei ani. 
   

 


     
   Solvabilitatea Poștei Române a înregistrat valori subunitare, fapt ce pune sub semnul întrebării finanțarea prin surse stabile a activelor imobilizate. Regula de alocare a fondului de rulment nu se respectă, ba mai mult decât atât, finanțarea capitalurilor permanente se face din resursele reprezentate de datoriile pe termen scurt (resursele temporare). Se încalcă astfel un principiu de bază prin care finanțarea nevoilor permanente se face din resurse permanente și nu din cele temporare, situație existentă la Poșta Română. Probabil aceste încălcări ale principilor în mod repetat au condus la situația de față.
   Lichiditatea generală a înregistrat o valoare subunitară în toți cei trei ani analizați (valoarea recomandată este mai mare decât 1) semn că marja recomandată între activele mai mici de un an și pasivele mai mici de un an nu a existat în accepțiunea managementului din această perioadă. Aceeași situație o regăsim în cazul testului acid. Valorile subunitare înregistrate de acesta indică serioase probleme în asigurarea lichidității pentru obligațiile la plată.
   Îndatorarea globală a crescut toți cei trei ani depășind pragul de 0,5, valoare maximă pe care o iau creditorii în calcul pentru acordarea de noi împrumuturi.
    Autonomia financiară a înregistrat valori mai mari de 0,5 (valoarea minimă recomandată). Oscilațiile valorilor înregistrate de această rată pot fi puse pe seama creșterii de peste patru ori în anul 2011 a datoriilor mai mari de un an față de anul anterior și a descreșterii acestora în anul următor.
   Valorile supraunitare ale coeficientului de îndatorare, în doi din cei trei ani avuți în vedere, sunt elocvente pentru politica defectuoasă managerială, politică ce pune serioase probleme pentru obținerea de finanțări pe viitor pentru companie.
   Analiza în detaliu a celor trei ani pune în evidență slaba  potență managerială de care „s-a bucurat compania”, dovada stând valorile indicatorilor sus-discutați. Pentru ieșirea din această situație statul va face ce a făcut și în alte cazuri, adică: fie va eșalona datoriile, fie le va transfera pe o nouă companie pentru ca Poșta Română să fie măritată fără zestrea datoriilor. Și ca de obicei, cei ce-au avut un rol esențial în încercarea, conștientă sau nu, de a pune pe butuci o companie precum Poșta Română, nu vor fi deranjați cu întrebări indiscrete pentru că s-ar putea chiar să dea  unele răspunsuri, ce nu se vor a fi auzite, mai ales într-o eventuală anchetă.