După scandalul cu popi LGBT, a început scandalul cu băncile nesimțite, ce-și dosesc profiturile prin externalizare, lăsând vajnicul nostru ANAF cu buza umflată și, binențeles, cu buzunare goale, pentru că asta-i starea naturală a Fiscului nostru.
Zilele acestea, în plin scandal al băncilor, aflăm că eternul Mugur Isărescu și-a luat indemnizația de pensionare și nu s-a pensionat. Nimic surprinzător, însă răspunsul candid al eternului la aceste acuzații chiar ne surprinde încă odată prin dozajul de nesimțire: „Așa a hotărât, în înțelepciunea lui, Consiliul de Administrație numit de Parlamentul României, deci nu se referea acest avantaj numai la mine”. Fără cuvinte. E aceeași placă ca și la falimentele bancare de la finele anilor `90. Nu știu, n-am văzut nimic, n-am putut face nimic.
Baca Columna, Banca Albina, Banca Dacia Felix, Bancorex, Banca Română de Scont, Banca Agricolă, Banca Internațională a Religiilor, Banca Turco-Română, Bankcoop, Banca Populară Română, Credit Bank, Banca de Investiții și Dezvoltare sunt bănci falimentate în mandatele de guvernator ale dlui Mugur Isărescu.
În ce țară un guvernator ar mai fi rămas în funcție după atâtea falimente bancare?
Nicăieri, doar în România. Nu are nicio importanță dacă a știut, a fost complice, n-a avut habar de ce se întâmpla în sistemul bancar românesc sau a știut și a avertizat. Personajul trebuia pensionat anticipat, pentru că fie e un habarnist, fie a fost complice, fie e un habarnist sau complice ce a urmărit doar să-și acopere spatele. Oricum e nociv. Dar, așa cum doar în România se poate întâmpla, iată-l în continuare în funcție.
Acum ne spune că a luat indemnizație de pensionare pentru că așa a votat Consiliul de Administrație BNR, consiliu pe care îl conduce.
Cine sunt cei din Consiliul de Administrație al BNR?
Pe lângă doi-trei profesioniști, restul consiliului e format din niște proptele politice, care nu ar fi ajuns acolo dacă el, eternul, nu și-ar fi dat acordul anticipat. Deci Consiliul de Administrație al BNR e Isărescu și el și-a votat propria indemnizație.
Altă întrebare?!
Revenind la scandalul dintre bănci și ANAF, trebuie spus că și în acest scandal îl regăsim pe Isărescu.
BNR-ul a permis în anul 2009 ieșiri masive de capital din băncile noastre care s-au împrumutat la băncile-mamă din afară, pentru a da credite pe piața românească. Schema era simplă.
Dacă erai o bancă cu capital străin, și mai toate erau, banca-mamă te împrumuta la o dobândă de 5 - 6% sau mai mult, iar tu, bancă din România, cu banii luați îi împrumutai pe români la o dobândă cu două cifre. Banca-mamă câștiga pentru că nu avea unde să facă asemenea dobânzi în țările vestice, dobânzile acolo fiind de 2-3%, iar tu, bancă din România, îi jupuiai pe români cu dobânzi de două cifre.
S-a terminat bâlciul, a venit criza, și băncile-mamă aveau mare nevoie de mălai. Ce-i de făcut?
Băncile de aici aveau la BNR o ditamai rezerva în anul 2009, doar că, dacă le dădea drumul la rezerve, nu prea mai rămâneau bani la noi. Așa că, după un sfat cu Isărescu, guvernul a luat decizia să se împrumute de la FMI și CE.
Pentru a doua oară în istoria relațiilor cu România, după acordul cu regimul Ceaușescu, FMI-ul acceptă ca o parte din banii împrumutați să meargă direct la guvern și de acolo în buzunarele clientelei de partid, și nu doar la Banca Națională.
Isărescu a fost mulțumit că asigura lichiditate și nu s-a pus rău cu bancherii băncilor-mamă de afară, Boc și Băsescu erau bucuroși că au bani pentru despăgubirile babane de la ANRP, iar FMI-ul exulta că peste un an o să ne belească.
După ce ne-am împrumutat ca proștii, mândri nevoie mare că la noi n-a dat nicio bancă faliment și nici nu am dat bani de la stat s-o scăpăm de faliment, de parcă banii care s-au de la FMI și CE nu tot noi i-am plătit, dl Isărescu a realizat că există un risc sistemic din cauza creditelor neperformante. Așa că, le-a spus băncilor cu credite neperformante că ar fi bine să-și curețe bilanțurile.
Curățarea bilanțurilor de credite neperformante a fost stimulată prin deducerea pierderilor suferite de bănci, deci a existat o colaborare cu Ministerul de Finanțe, adică cu șefii ANAF-ului.
Băncile s-au conformat, și-au curățat în cea mai mare parte bilanțurile, au dedus pierderile de pe urma vânzării creditelor, n-au făcut niciun profit timp de șase ani, iar acum ANAF-ul s-a trezit și le acuză de fraudă. Păi, cum așa? Deducerea pierderilor rezultate din vânzarea creditelor s-a făcut și cu acceptul Ministerului de Finanțe. Acum e fraudă?
ANAF-ul s-a trezit ca dintr-un vis, în care se făcea că aleargă după băbuțe evazioniste prin Obor, și acum ne explică scheme complicate cu prețuri de transfer în paradisuri ficale și bănci mișele ce-i faultează lui colectarea. Ok, hai, culcă-te la loc! Dacă n-ai putut tu colecta TVA-ul măcar la nivelul anului trecut, când ai un an în care ți-a crescut consumul cu 10%, sigur o să prinzi băncile evazioniste prin nu știu ce insule tropicale?
Sistemul bancar românesc, sub conducerea lui Isărescu, a parcurs un drum lung, de la falimente și miliarde de dolari drenate din economie și din avuția publică, la miliarde împrumutate de stat pentru a acoperi ieșirile de capital în ultima criză, iar acum asistăm la faza miliardelor dosite, după acuzele celor de la ANAF, în paradisuri fiscale.
În ce țară un astfel de guvernator ar mai fi păstrat în funcție?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu