Nici Schengen, nici euro, nici cu MCV ridicat, nici cu vize în SUA - De ce se tem unii că vom deveni cetățeni de mâna a doua în cadrul UE? Am o știre pentru ei, noutate absolută de vreun deceniu - suntem cetățeni de mâna a doua în cadrul UE.
Jean Claude Juncker a venit cu mai multe scenarii pentru viitorul UE ce se întind pe o plajă de la bal până la spital. Hâc! (personajul îl bagă sub masă pe Băse oricând).
La noi, Dragnea, prins până mai ieri cu ordonanțe de dezincriminare a abuzului în serviciu, sare la gardul Cotrocenilor, îmbrâncindu-se cu protestatarii anti-Iohannis care-i cereau restanța la plată pentru două săptămâni de proteste și propune o linie dură vis-a-vis de planul lui Juncker. Cum adică să nu fim toți egali? Vai, ce-o să facem?! Nu suntem nici în zona euro, nici în grupul de la Vișegrad, suntem ai nimănui. Grupul de la Vișegrad e un fel de coleg cool din liceu, care la maturitate e dubios rău. El nu știe că nu mai e cool, dar ce e mai nasol, nici noi, care în liceu eram proștii clasei, nu știm.
Planurile lui Junker pentru viitorul UE sunt o tentativă jalnică de a salva o uniune pusă pe butuci chiar de el și PPE. UE nu mai poate continua în această structură, nu pentru că naționaliștii și extremiștii atentează la valorile europene, ci pentru că modelul economic în care o monedă a Germaniei e impusă altor 18 state și indirect celorlalte state prin accesul acestora la piața comună, fără ca moneda să reflecte în vreun fel realitățile economice din restul uniunii, e un model falimentar.
Statele competitive produc, iar statele mai slabe cumpără. Cu ce cumpără? Cu o monedă asupra căreia nu au control, care reflectă puterea și voința Bănci Centrale Europene, bancă ce are sediul, mintea și inima în Frankfurt, Germania. Până la declanșarea crizei, lucrurile erau clare pentru cei cu economii slabe. Voiai să trăiești mai bine, te împrumutai. După criză, Germania, prin structurile controlate prin PPE, a pus piciorul în prag. Te împrumuți, dar doar de atâția bani sau, și mai rău, pățești ca Grecia, adică nu te mai împrumută nimeni. Moneda euro e inflexibilă ca Merkel, iar statele slabe n-au spațiu de manevă.
Rezultatul a fost că, din 2008 încoace, Grecia a înregistrat șapte ani de scădere economică și doar unul de creștere economică (accesează aici datele Eurostat). Italia a înregistrat patru ani de scădere economică și patru de creștere economică anemică. Spania a avut tot patru ani de scădere, unul de stagnare, doi de creștere anemică și unul ceva mai răsărit. Chiar și Finlanda, stat nordic cu o economie considerată a fi mai solidă, a înregistrat patru ani de scădere economică. Toate aceste evoluții din aceste state ce fac parte din zona euro ne arată că moneda unică nu le prea ajută, cu atât mai mult limitarea deficitului.
În plus, problemele economice din zona statelor mari precum Italia și Spania au determinat o migrație masivă spre nord a imigranților ilegali dar, mai ales, a celor legali, cum sunt muncitorii români, bulgari. Dacă adăugăm și surplusul de imigranți din toamna lui 2015, găsim explicația pentru proliferarea partidelor extremiste. Totuși, trebuie să înțelegem că fenomenul imigrației ilegale și legale spre Marea Britanie, Olanda, Germania a început de mai mulți ani, pe fondul crizei economice începute în 2008.
În tot acest melanj german de dominare economică, restricții bugetare și redistribuire de imigranți, apare Juncker și propune mai multe scenarii. Niciunul nu ia în calcul renunțarea la euro, deși UE a existat mult timp fără euro, iar problemele au apărut după adoptarea monedei unice. De ce? Pentru că nu e planul său. E a lui Merkel, iar Merkel știe că atâta timp cât există euro, piața comună e controlată de Germania, pentru că tiparnița de bani e la Frankfurt și nu la Salonic.
Dragnea vrea să ne crească coloană vertebrală, după un deceniu de politica de moluscă în relația cu UE. E greu să te bage în seamă cineva din UE după șapte ani de căciulism a lui Băsescu și doi ani de pilot automat a căciulismului din timpul lui Iohannis. Suntem ruda săracă ce-am apărut la nuntă, iar nuntașii jenați de noi ne-au băgat într-o debara. Din când în când, ne mai aruncă câte o sarma, cu condiția să nu ieșim la dat darul, ci să băgam plicul pe sub ușă, că se descurcă ei mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu