Merkel, Hollande, Rajoy și Gentiloni s-au întâlnit să stabilească cine își ia viteză și cui îi place să circule cu căruța în noul spațiu comunitar post-Brexit. Într-o uniune unde, încă la nivel declarativ, deciziile importante se iau prin consens, cei patru au hotărât deja care trebuie să fie consensul restului țărilor mai mici.
Planul celor patru, reuniți la Versailles, e să vândă celorlalți membri din UE cât mai ușor ideea unei curse cu sprinteri, obezi și șchiopi, în care fiecare aleargă în ritmul său, cât vrea, unde vrea, până unde vrea, pentru că oricum n-are șanse de câștig dacă nu face parte din categoria sprinterilor.
Dna Merkel, viitoare ex-cancelar după cum o arată sondajele, vrea să scoată un ultim as din mânecă în cursa electorală și-i amăgește pe germani cu o uniune între mai multe categorii de țări. Cum nemților le place să se simtă speciali, Merkel speră ca prin această mișcare să rămână în funcție.
Hollande se vede un fel de Juncker pe la Bruxelles, pentru că în Franța nu-l mai votează nimeni, și preferă să-și negocieze viitoarea funcție cu statele de categoria I, decât să negocieze cu sărăcanii din est de categoria a doua sau a treia, cum va fi cazul nostru.
Rajoy și Gentiloni sunt bucuroși că au fost băgați în seamă, față de alte dăți când întâlnirile ce puneau uniunea la cale se petreceau doar între Merkel și Hollande. În cazul lui Gentiloni, speranțele acestuia vizează și un sprijin din partea BCE (pușculița lui Merkel) pentru băncile italiene aflate într-o situație dificilă.
Tragem linie și vedem că la această întâlnire avem doi șefi de stat care nu vor mai ocupa această funcție, un alt șef vremelnic, ca mai toți prim-miniștrii italieni, care nu vrea decât să primească ceva sprijin de la BCE pentru băncile italiene, și un altul care e doar bucuros că l-a băgat cineva în seamă.
La declarații, cei patru ne-au vorbit despre realitatea faptului că unele state avansează mai rapid decât altele. Prin urmare, trebuie ca acestea să se integreze în Absolut sau în ceva asemănător, pentru că sunt foarte speciale. Ok, înțeleg, Germania și parțial Franța avansează mai rapid decât alte state, dar Italia și Spania au un deceniu de când n-au legat trei ani consecutivi de creștere economică. Despre ce avans vorbim? Avansul datoriei publice?
La cum se fac jocurile, se pare că britanicii au avut dreptate să iasă din UE. Leadership-ul din UE e pe mâna unor pitecantropi politici de aproape un deceniu, iar integrarea pe niveluri diferite se va dovedi un fiasco, continuând linia de succese propusă până acum de Merkel, precum politicile de austeritate în timpul crizei și deschiderea granițelor pentru imigranți. Dacă statele din est nu fac front comun, vor redeveni candidate la un nou spațiu comunitar, doar că de data asta nu prea mai au ce mai oferi ca monedă de schimb, de vreme ce, nu mai e nimic de privatizat pe două mărci sau trei franci ca prin anii `90.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu