Orice ar face Merkel în materie de declarații publice despre emigranți, reușește, cu un succes nemaiîntâlnit la vreunul din predecesorii săi, să irite. Merkel e un produs politic expirat, iar o ieșire pe ușa din dos a politicii e de așteptat.
Ultima declarație a acesteia, prin care anunță, amenință și reproșează că imigranții se vor întoarce acasă după ce conflictele se vor încheia, că reîntregirea familiilor se va putea face după cel puțin doi ani și că restul Europei e nașpa că n-a acceptat pe nemestecate un milion de imigranți, e o mostră de tembelism politic alimentat de sentimentul că ești infailibil.
Supărată, probabi, că n-a primit Nobelul pentru Pace și că nici n-o să-l mai primească de-acum, pentru că îi tot amenință pe imigranți cu înăsprirea condițiilor, discursul lui Merkel se vrea un fel de pocăință împăunată cu reproșuri, din care lipsește elementul central, adică recunoașterea păcatelor. Ne reproșează, nouă, restului Uniunii, că, deşi suntem peste 500 de milioane, n-am găsit mărinimia să ajutăm un milion de imigranţi. Suntem nişte chitroşi. Ce omite să spună e că milionul de musafiri înseamnă, de fapt, cel puțin cinci milioane sau chiar mai multe. Odată acceptați ca refugiați, milionul trebuie să-și reîntregească familiile, iar familiile înseamnă cel puțin încă vreo patru membri. Europa trebuia să înghită rapid câteva milioane de cetățeni non-europeni, cu valori ce n-au nicio legătură cu secolul XXI, pentru ca dna Merkel să pozeze în salvatoarea lumii. Europa nu a vrut să înghită, iar acum dna Merkel, incapabilă să renunțe la sentimentul de infailibitate, ne face zgârciți și egoiști pe noi restul. Presa internațională a schimbat macazul, și din cor de bocitoare pentru soarta imigranților, s-a transformat în șacal de tabloid, ce vrea să-l surprindă pe Ahmed cum le pipăie pe Brunhilde, Getrude și Lorelei.
Prin octombrie, când se punea problema cotelor de imigranți, asistam stupefiat la discuțiile unor idioți pe la emisiuni de taifasuri, îngrijorați ca nu cumva Merkel să-și ia dintre imigranți o proporție mai mare de savanți în fizica particulelor. În mintea lor, Orientul Mijlociu dădea pe-afară de genii în tehnologie și acum se dădea lupta pe materia cenușie. Treptat, am aflat că o mare parte din savanți sunt analfabeți, ce nu se așteaptă să tundă gardurile vii prin Germania, ci să fie puși în posesia a câte unui merțan ultimul tip, casă, masă și certificat de șmecher. Savanții în fizica cuantică au devenit, treptat, violatori în serie și fundamentaliști feroce. Exact ca-n teoria cuantică, cele două descrieri sunt probabile și posibile până le măsori, doar că măsurătoarea e făcută de tabloidele ce caută senzațional și, de aceea, Ahmed e savant în pipăit de nemțoaice.
Tot acest șir de evenimente nu s-ar fi desfășurat dacă Merkel n-ar fi suferit de sindromul infailibității și s-ar fi consultat cu cineva înainte de a invita toată lumea a patra în UE. Din acest motiv, o demisie e nu doar așteptată, dar și de dorit. Următorul cancelar ar putea acționa mai ferm pentru stăvilirea și managementul dezastrului produs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu