Cât din creșterea economică se reflectă în reducerea sărăciei

  Din 2007, de la intrarea în UE, până în 2014, economia României a crescut în termeni reali cu 15,8%. Dacă prognozele pentru anul ce s-a încheiat se vor adeveri și vom avea o creștere economică de 4%, atunci creșterea cumulată între 2007 și 2015 va ajunge la 20%.
Datele Eurostat referitoare la creșterea economică și riscul de sărăcie sau excluziune socială  ne permit să facem o comparație între statele UE, până la nivelul anului 2014 (vezi tabelul din imagine).

   
   Cu cât a crescut economia României și cu cât a scăzut rata riscului de sărăcie?

    În România lui 2014 (pentru 2015 datele vor apărea pe parcusul anului curent), rata riscului de sărăcie sau excluziune socială era de 40,2%. În calculul acestui indicator intră procentul din populație ce îndeplinește cel puțin una din următoarele condiții: au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie; sunt într-o stare de deprivare  materială severă; trăiesc într-o gospodărie cu o intensitate foarte redusă a muncii. Conform acestui indicator, suntem pe ultimul loc în UE, vecinii bulgari situându-se înaintea noastră, cu o rată de 40,1% (vezi tabelul de la final). Din 2007 până în 2014, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială din România a scăzut de la 45,9% la 40,2%. Reducerea procentuală a acestei rate a fost de 12,4% (vezi tabelul din imagine). Deci, România a înregistrat o creștere economică între 2007 și 2014 de 15,8% (vezi creșterile economice pe ani în tabelul de la final) și o reducere a ratei riscului de sărăcie sau excluziune socială de 12,4%. Putem spune că, dacă ar exista o legătură directă și puternică și de sens contrar, aproape 80% din creșterea economică s-a reflectat în reducerea ratei riscului de sărăcie.

  Cu cât a crescut economia celorlalte state din UE și cu cât a scăzut riscul de sărăcie?

    În urma calculelor creșterilor economice din statele UE și a reducerii ratei riscului de sărăcie, rezultă că între cei doi indicatori nu există o legătură puternică, directă și de sens contrar. Coeficientul de corelație calculat semnifică o legătură slabă și de sens contrar. Așa se face că la nivelul UE am avut o creștere economică, între 2007 și 2014, de 3,9% și o stagnare a ratei riscului de sărăcie (vezi tabelul din imagine). În Germania, deși am avut o creștere economică de 8,6%, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială a rămas aceeași, respectiv de 20,6% (vezi tabelul de la final). În Irlanda și Luxemburg, deși a existat o creștere economică de 3%, respectiv 15,8%, rata riscului de sărăcie a crescut și ea, cu 18,6%, respectiv 19,5%. Grecia a înregistrat o scădere economică de 23,2% și o creștere a ratei de sărăcie cu 27,2%. Situația este mai dramatică în Spania, unde, deși scăderea economică, între 2007 și 2008, a fost de 5%, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială a crescut cu 25,3%.

   Situația vecinilor noștri este diferită. Astfel, în Bulgaria, creșterea economică a fost de 13,8%, iar scăderea ratei riscului de sărăcie a fost de 33,9% (de la 60,7% în 2007, la 40,1% în 2014 - vezi tabelul de la final). În Ungaria, unei creșteri economice, între 2007 și 2014, de doar 0,8% îi corespunde o creștere a riscului de sărăcie de 5,8%.

   Toate aceste evoluții slab corelate ne arată că nu e suficient să crești economic pentru a reduce sărăcia. Nici statele nordice, considerate a fi un reper în materie de politici sociale, nu au înregistrat o evoluție corelată  între cei doi indicatori. Așa se face că Suedia, deși a înregistrat o creștere economică de 9,6%, a înregistrat și o creștere a riscului de sărăcie sau excluziune socială de 21,6%. În Danemarca, unei scăderi economice de 2,2% îi corespunde o creștere a ratei riscului de sărăcie cu 6%.

   

    Scăderea ratei riscului de sărăcie din România nu poate fi pusă pe seama creșterii economice decât într-o mică parte, din cauză că cei doi indicatori sunt slab corelați. Scăderea nu poate fi pusă nici pe seama politicilor sociale de succes, de vreme ce acestea n-au existat. Cred că, într-o mare proporție, scăderea riscului de sărăcie sau excluziune socială poate fi pus pe seama migrației, și tot migrația e cea care explică și creșterea riscului în unele state nordice, cum e Suedia.