Nu s-au terminat bine discuțiile depre oportunitatea scăderii TVA-ului la alimente, că la raft ni se dă posibilitatea să asistăm neputincioși la etalarea nesimțirii legilor economice românești. „Dă cu prețul în ei, că n-au de unde să cumpere din altă parte!” - ăsta e dictonul după care se ghidează marii retaileri.
În jocul ăsta de-a prețul crescut peste noapte, retailerii nu sunt singuri, hora e întregită de producători, deși ei nu recunosc că se învârt la braț cu retailerii și ne spun că doar retailerii dansează ca nebuna satului de una singură. Un preț mai mare la raft le convine și lor, iar amenințările cu anchete ale Consiliului Concurenței sunt bla-bla-uri marcă înregistrată a lui Victor Ponta. O anchetă a Consiliului Concurenței va dura mult, cu șanse mici spre deloc de reușită, iar, în tot acest timp, retailerii vor încasa mai mult.
Această horă e pe placul guvernului. Un preț mai mare la raft înseamnă un TVA mai mare, iar gaura făcută de scăderea acestei taxe e mai ușor de umplut din aplicarea noului TVA la un preț mai mare. Consiliul Concurenței va ancheta, va lua la puricat contractele cu producătorii și, peste ani de zile, va concluziona că n-are suficiente dovezi pentru a aplica sancțiuni. Sau va aplica sancțiuni încă de la început, dar vor fi suspendate de procesele în justiție, iar după câțiva ani de zile, la decizia finală, una din tabere va avea câștig de cauză. Între timp, noi consumatorii vom avea numai de pierdut.
Legile economiei românești diferă de cele ale economiei în general. Punerea în prim-plan a clientului, a nevoilor sale ce trebuie satisfăcute de cei de pe lanțul produsului, e un moft, un bla-bla al teoriei economice ce-și ia picioare în fund atunci când dă nas în nas cu cei de pe lanțul produsului românesc. Care nevoi ale clientului? Păi ce, clientul are nevoi? Dacă are, să și le satisfcă singur. Produsul e biciul folosit de producători și comercianți pentru a-l cheli pe client de conținutul portmoneului.
Patronii din industria alimentară ne explicau savant cât de benefică e scăderea TVA-ului pentru ei, dar mai ales pentru client și stat. Ei vor putea să folosească surplusul de resurse pentru a crește volumul și a obține astfel economii de scală, devenind mai eficienți. Probabil, după o discuție cu retailerii, și-au dat seama că volumul mai mare presupune griji mai mari și muncă mai multă, iar dacă înlocuiești volumul producției cu un preț mai mare, toate grijile și munca suplimentară dispar. Așa că, mai bine crești prețul, îți iei și tu o parte de la retaileri, faci de ochii lumii gura mare că retailerii fură mai mult și, la final de an, ai mai mulți bani în buzunar fără să fi făcut nimic pentru a-i obține. Clientul ce trebuiea pus în centrul atenției e în centru, dar, fără bani, scuipat și umilit, ca pe timpuri când sta la coadă la alimentară și gestionarul era Dumnezeul de după tejghea, cu o casă mecanică de marcat, un cântar și un pix cu care bifa cartela pentru alimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu