În curtea TVR au ieșit salariații să protesteze că nu și-au primit salariile și pentru că de 11 ani datoriile instituției au crescut de 28 de ori. Nu, n-o să vedeți pe lista motivelor protestului ceva legat de datoriile acumulate, sau de managementul dezastros ce a dus la această situație.
Ultimul an când televiziunea națională a realizat profit, în afara anului trecut, a fost 2005, an în care Tudor Giurgiu l-a înlocuit pe Valentin Nicolau pe motiv de schimbare a puterii și cântat musai în strună noilor aleși.
Salariații TVR fac ce trebuie să facă oricine muncește și nu este plătit la timp, conform contractului colectiv de muncă. E bine că această obligație de plată a salariului înainte de orice alte obligații (conform art. 161 din Codul Muncii) există, altfel banii se scurgeau, ca și până acum, spre băieți deștepți. Nici bine n-a fost confirmat pe funcție Stelian Tănase, că a și comis-o în stilul managerial tvr-ist. Cum? Cum altfel decât prin schimbarea priorităților, adică: dacă până acum la TVR se punea accent pe eficiență-zero economic, în sensul că important era să existe instituția, și nu să fie viabilă economic, acum, cu noua conducere, e importantă plata obligațiilor asumate către partenerii privați, și mai puțin către bugetul de stat. Ce face d-l Stelică e să schimbe cu de la sine putere Codul Muncii și să plătească mai întâi partenerii și mai apoi salariații, dacă mai rămân bani. Asta afirmă gurile rele, și cei ieșiți în curte să demonstreze par să fie în acord cu gurile rele.
Anul trecut TVR a făcut un profit mic, dar totuși profit. Mai bine profit mic decât pierdere mare, cum ar zice orice om de bun simț. Salariații din TVR au fost reduși cu un procent de 26%, cam 650 mai puțini. În același timp, datoriile au crescut cu circa 167 milioane lei, a doua creștere ca ordin de mărime în valoare absolută după cea din anul 2011 (de circa 193 milioane lei). Toate aceste cosmetizări parțiale pentru ca Stelică să meargă în parlament pentru a fi confirmat ca șef peste Marina Almășan, acest simbol al perpetuării unei culturi organizaționale născute în spectacolele de varietăți ale anilor `70. Anul trecut, de la Săftoiu auzeam aceeași melodie - Mărirea Abonamentului și, culmea, nu era compusă de Marius Țeicu. De la Stelică n-am auzit melodia, dar sigur o vom auzi acum, când conturile sunt goale sau voit golite și curtea e populată cu pitici de grădină demonstranți. Dar până la mărirea abonamentului, ce se va face probabil de la anul, se va proceda la un transfer de la guvern sau un împrumut, dacă se găsește cineva să împrumute TVR-ul. Cea mai probabilă variantă va fi cea pe cale guvernamentală și, deși nu ar trebui să se facă o diferențiere între angajații Oltchim și cei a TVR, se va face, pentru că cei de la TVR dau mai bine pe camera de filmat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu