Ce simte oare șoferul de tir când vede pe valea Prahovei, ici - colo, pe marginea șoselei, dudui îmbrăcate strident, în loc să admire Caraimanul cu crucea lui cu tot? Sau oare, ce simte arabul proptit în republica Mazăre și care admiră tâmp picioarele însoțitoarelor emirului de Mamaia? Cu câtă satisfacție își numără dimineața suporterul englez banii rămași după butoaiele de bere golite c-o seară înainte în Centrul Vechi? Tu te-ai duce în Iran să-l vizitezi, dacă Hossein Rezazadeh, campionul iranian la haltere, te-ar chema să-i vezi țara? Dar dacă o frunză plagiată ți s-ar flutura pe la nas la târgurile de turism, ai fi curios să-i vezi țara?
Acestea sunt întrebările ce se vor a fi puse atunci când abordezi subiectul turismului românesc. Mazăre, după ce a reușit ca din 15 stațiuni să facă una, ne zice că viitorul brand de țară al României sunt bikinii și nu frunza, că pentru bikini vine turistul și nu pentru frunze. Ce-i drept, Eva purta pe post de piesă de bikini o frunză. Udrea ne explica cum o frunză, un Năstase, o Nadia și un Hagi or să ne aducă milioane de turiști. N-au adus că nu le-a plăcut frunza, că nu-i mai știe nimeni pe cei trei, cine știe. Cert e că milioanele n-au venit. Grapini, această eminență din partidul lui Voiculescu, ne explică cum turismul printre căruțe, tiriști, polițiști ieșiți la pescuit de permise, șosele ce leagă un crater de altul și trenuri cu viteze de atelaj tras de cai, toate acestea reprezintă visul turistului străin. Turistul străin își dorește autentic, adică: să vadă cum gherțoiul cu Maserati depășește căruțele trase de mârțoage, să vadă termopanul bucovinean aciuat sub streașina de șindrilă, și, aș mai adăuga, că același turist vrea și trebuie neapărat să cunoască tradiționala nulitate politrucă aciuată pe postul ministerului de resort pentru a avea cui mulțumi pentru țepele luate la rând de când a trecut granița.
Bucuros că nu mai e nevoie de infrastructură pentru turism, Dragnea s-a apucat să deseneze autostrăzi ce i-ar scurta drumul între dormitor și servici, înțeleagă ce-o vrea fiecare. D-na Grapini, pentru a nu fi bănuită pe drept de incompetenţă, are în potofoliu şi întreprinderile mici şi mijlocii şi mediul de afaceri. Dacă mai pui şi faptul că e ministru delegat, atunci are scuza perfectă pentru ca valoarea adăugată a muncii sale în cadrul acestui portofoliu să fie egală cu cea produsă de industria lohn-ului, adică minimă. După aproape un an de la preluarea portofoliului, an în care numărul de turiști a crescut cu 3%, iar numărul de înnoptări a scăzut cu 0,1%, putem caracteriza activitatea ca situându-se la limita dintre mediocru și sub-mediocru. Deci arabii lui Mazăre, tiriștii ce dorm în cabină, suporterii ce dorm pe băncile din Centru Vechi și amatorii de turism extrem printre șuți cu caschetă și cai cu căruțe atașate, toți aceștia au dormit mai puțin în structurile turistice deși au fost mai mulți. Da, au stat mai puțin, dar au cheltuit mai mult, ai zice. Nu, n-au cheltuit mai mult, că la buget veniturile sunt constante ca traficul de pe Valea Oltului, o știți, zona aceea lăsată de izbeliște pentru autostrada, deocamdată desenată doar, până în dormitorul lui Dragnea.
Rezultatele mediocrităților de la acest portofoliu ministerial s-au văzut însumând în PIB-ul național un jenant procent de 1%. 1% e probabil un procent demn de Madagascarul lui Mazăre, nu de o țară UE. Din acest 1% la buget, dată fiind colectarea deficitară, procentul este diminuat. Atunci, n-are dreptate Dragnea să-și facă autostradă? Pentru așa cifră merită să investești ceva? Acest procent formulează o întrebare de genul: ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Analogia acestei întrebări este: ce-a fost mai întâi, diletantismul ministreilor sau veniturile scăzute din turism? Răspunsul e dat de frunza ce se ia la întrecere cu turiștii pofticioși de turism extrem, pentru un premiu de 1% din PIB.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu