Pages

miercuri, 25 septembrie 2013

Mâncare pentru maidanezi

Maidanezii Vadim și Bideu
   V-ați gândit vreodată ce-o fi simțit copilul acela când îl sfâșia haita de sălbăticiuni citadine, creație a edililor și babelor senile ce-ntind cuști de carton la scările de bloc? E greu să-ți imaginezi ce-o fi simțit, iar dacă-ncerci, te-ncearcă și pe tine pornirile animalice și la primul maidanez pe care-l zărești îți focusează pupilele de ură. Iar dacă se nimerește ca potaia s-atace pe cineva când ești de față, te trezești căutând ceva cu ochii să-l strivești, să-l termini. Sigur nu găsești, bordurile-s prea grele, un băț l-ar întărâta, sacoșa ce-o ții în mână e nefolositoare ca armă, iar când îți amintești că ai o bucată de salam în ea, parc-o strângi să n-o miroase potaia.
Te uiți în spate să nu-l slăbească pe-acel cineva și s-o ia spre tine, și pleci. Gândul de vitejie a fost mai scurt decât un promo în timpul unui meci de fotbal și la fel de enervant pentru că n-ai făcut nimic, ba mai mult ți-ai strâns salamul și-ai ușchit-o ușurat că n-ai potaia pe urmele tale.
   Acest tip de atitudine a condus la situația actuală, cea în care amânarea luării unei măsuri de natură să rezolve situația lui Azorel ce-ți vrea turul pantalonilor a făcut din ieșirea noaptea din casă - sport extrem. Pe lângă delăsarea mea, a ta, și-a tuturor, castrarea curajului de a face ceva s-a făcut cu  bisturiul reprezentat de iubitorii de tur de pantaloni în colții aceluiași Azorel. Specia acestei categorii de ființe bipede are o trăsătură definitorie și anume, ne urăsc, pe noi, cei ce îndrăznim să n-avem amoruri cu patrupedele dintre blocuri, cei ce vrem să ne machim  și să venim pe jos spre locul unde locatăm, chiar dacă înghețam de frig iarna, ne plouă vara, pe brânci înghețați sau uzi, dar fără griji de Azorel.
   După ce au stat ascunși să treacă vifornița, ca păduchii în frunte au ieșit Vadim și Bideu, solidari cu soarta maidanezilor, ei însăși fiind doi maidanezi politici izgoniți din partide, la fel cum izgonesc locatarii potăile aciuate de nebuna blocului, după ce răposează, în timpul vieții nimeni neavând curaj să se pună cu ea. Vadim, când nu încălzește canapelele le emisiuni cu creiere netede și picioare dezgolite, se ocupă cu maidanezii care, zice el, sunt ființe lăsate de Dumnezeu, după care se oprește și verifică în memoria, cu care impresionează gazdele sferto-docte, anul nașterii lui Dumnezeu, își dă seama că nu știe, rămâne cu gura puțin întredeschisă, plescăie mulțumit că nu l-a întrebat nimeni de anul nașterii Demiurgului, și-și dă drumul la blesteme la adresa anti-maidanezilor mai ceva decât vrăjitoarele lui Zăvoranca când erau săltate-n duba cu site-ul de cultură. Bideu e un om al faptelor, când nu-i convine ceva sare la caftdă cu apa-n față femeilor, face ca un maidanez din junglă căruia pigmeii  îi zic gorilă. Cei doi apostoli ai colților cu patruped atașați împreuna cu alte câteva contemporane ale Ecaterinei Teodoroiu ne țin ostateci și-i dau scuza perfectă doctorului să nu facă nimic.
   Cu trei mașini de hingheri, dintre care una e de coordonare iar celelalte două au câte un șef, un șofer și o jumătate de hingher, că unul e plecat în concediu, Vadim și bideul său, sau Bideul marca Vadim, poate să stea liniștit că-n doi-trei ani vom fi păpiță pentru maidanezi și poate-atunci vor ajunge președinte-el, prim-ministru - celălalt, peste-o țară de potăi și iubitori ale acestora.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu