Da, știu, indiferența ucide, naște monștri și mai știu eu ce face prin campaniile TV, dar zău, nu prea îmi pasă de restul echipelor în afară de ... , ați ghicit!, Steaua. Nu-mi pasă că unii-s peste tot acasă, că unii fac ca maidanezii, de rivalități regionale, sau de țepari ce iau un titlu și mai apoi se desființează, îmi pasă doar de Steaua. Nu, nu sunt ultraș, la fiecare meci pierdut mă enervez și-l înjur pe cioban, fie-i temnița ... să zicem ... ușoară!, îl înjur pe MM și, la final, îi fac albie de porci pe cei din teren. Nu prea e o atitudine a unuia cărui îi pasă doar de Steaua, nu? Și totuși, doar de ea îmi pasă. Nu simt și n-am simțit nimic când naționala și-a dat cu mucii-n freză la bătălia de la Podul Înalt reeditată, iar când joacă restul echipelor românești mă simt ca o frigidă în acțiune, ce mai, sunt un nesimțit vopsit parțial în roș-albastru.
Mă simt pe terenul de fotbal ca un elefant pe patine și, cam aceeași opinie vis-a-vis de prestația mea fotbalistică produc adversarilor, coechipierii, în linii mari, încadrându-se în aceleași patine. Consider fotbalul modern o adunătură de derbedei cu fițe, după ce dau de bani, dopați științific pentru a face față cerințelor gloatei și ale propriilor echipe, cazul de creștere forțată a lui Messi pe baza de EPO fiind elocvent pentru nivelul dopajului din fotbal, dar pe care, din când în când, mi-aș dori să am ocazia să-l văd în direct. Dar nu, așa ceva e imposibil pentru abonații UPC. Mulțumim din inimă UPC! Așa că, diseară: ciuciu fotbal! ciuciu bere! sau bere da, dar fără fotbal. Mulțumesc încă o dată UPC!
Cu Steaua țin de când mă știu, din `86 când, elev în clasa întâi fiind, vedeam un Lăcătuș cu tupeu marcând pentru prima dată pentru România, pentru că atunci, ca și acum, România era Steaua, și nu brigada lui Piți și Sandu. Pe-același Lăcătuș, sau mă rog pe chica lui, i-am revăzut după nicio lună de zile pe stadion la Suceava, eu fiind pe umerii lui tata, dar tot doar capetele steliștilor le vedeam că de, na, era Steaua și Suceava toată a dat năvală la stadion. În anul ăla FCM Suceava a retrogradat, nu că mi-ar fi păsat, mie mi-a ajuns că l-am văzut pe Lăcătuș și am avut ce povesti. Eram tare, ce mai, eram cel care-a văzut coama Fiarei, cred că era a lui!?, altfel, m-am lăudat aiurea toți anii ăștia.
Au trecut anii, au plecat Lăcătușii, și locul Stelei a fost luat de România. A trecut și România, că Hagi nu e Horner de la ciclism, și-au venit potăile, vulturii și scoțienii, toți zburdând, care mai de care, pe ecrane. Timpul i-a spălat și pe ăștia. Vulturul e la Jilava, potaia e în Miami, iar scoțianul s-a spălat pe mâini. Și scoțianul și potaia fac vizite, din când în când, la Jilava spre consolarea vulturului și, poate, spre obișnuirea lor cu atmosfera c-au procese cu clinchet de zale.
Acum că România nu mai e de un deceniu, Steaua a redevenit România. Cu, sau fără vulturul-cioban, sau ciobanul-vultur, Stelei îi merge, ce-i drept, parcă mai bine, de când vulturu e-n colivie, și copii de azi, duși pe stadioanele umplute roș-albastru, și nu goale sau la matineu, vor căuta, poate tot de pe umerii tatălui vreun Lăcătuș mai tânăr, la fel de sălbatec, la fel de ținut minte și de povestit o viață-ntreagă.
P.S.: La final am adăugat indicatorii principalelor echipe bucureștene pe ultimii trei ani, nu de alta, dar e interesant de văzut cine câștigă și cine fentează, nu doar fotbalul, ci și statul.
Trup şi suflet pentru culori...
RăspundețiȘtergere