Avem, din nou, un Master Plan!

   Acum mai bine de un an, ministrul Rus ne punea în față un Master Plan. Era rezultatul unui an de ministeriat la Transporturi, încununat cu încadrarea soțiilor celor plecați la muncă în străinătate în categoria de curve. 

   Rus a lăsat în urmă o hartă mâzgălită, din care fiecare înțelegea ce voia. Înainte de el, Șova ne desena autostrăzi prin Teleorman, ce ar fi făcut legătura între viloiul lui Dragnea și Casa Poporului.

   După un an de zile și 25 de kilometri de autostradă mai puțini, avem din nou un Master Plan, în realitate, tot o hartă mâzgălită, din care fiecare înțelege ce vrea. Suntem într-o buclă temporală, în care, odată la un an și jumătate, încercăm un sentiment de deja vu cu hărți desenate, luate chiar în serios de presa cu memorie de caras. 

   Ponta se lăuda cu creșterea economică „cea mai mare din UE”. Cioloș e și el în aceeași poză, cu „cea mai mare creștere economică din UE”. Rus ne arăta hărți desenate, și tot hărți desenate ne arată și noul ministru al transporturilor, Petru Sorin Bușe. 

   După plecarea lui Rus, care ne promitea la începutul lui 2015 că vom avea 52 de kilometri de autostradă finalizați până la finalul anului și încă o sută și ceva de kilometri finalizați anul acesta, promisiunile au continuat. Acum avem mai puțini kilometri decât la finalul lui 2014, dar guvernul Cioloș ne promite solemn că de la anul ne apucăm serios de treabă. 

   Sacul cu promisiuni pare să fie fără fund, dar, ceea ce e mai grav, e că presa pune botul la aceste promisiuni de fiecare dată, de parcă ar suferi de Alzheimer în stare avansată. Deși nu s-a dat în folosință niciun kilometru de autostradă în ultimul an, guvernului și Ministerul Transporturilor încă li se acordă prezumția de bună-credință în materie de construcție de autostrăzi. Același lucru e valabil și pentru fondurile europene. 

   Tot ce-a produs acest guvern în materie de construcție de autostrăzi e o hartă desenată și niște piramide penibile, de nivelul unui non-absolvent de bacalaureat, cu misiunea, obiectivele, strategiile și tacticile pentru implementarea Master Planului (vezi aici). Binențeles că implementarea efectivă va începe de la anul, pentru că anul acesta nu mai e timp, și nici bani cuprinși în buget. Tot ce se poate face până la finalul anului sunt niște studii de fezabilitate, deci tot niște hârtii desenate.

   La anul, nu vom avea nimic din ceea ce e scris în Master Plan pentru că nu vor fi bani. Colectarea de anul acesta e la pământ, iar anul viitor, pe noul guvern îl așteaptă o nouă surpriză, și anume creșterea serviciului datoriei publice cu 14,6 miliarde de lei în următorii trei ani (vezi aici). Dacă vor să facă ceva, vor trebui să rostogolească la rândul lor datoria, dar, cum se întâmplă adesea în România, vor prefera să nu facă nimic și să dea vina pe „greaua moștenire”.