Social Icons

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

În perioada interbelică, PIB-ul pe cap de locuitor din România a crescut mult mai lent decât în statele vecine

Mitul dezvoltării economice a României din perioada interbelică e demolat
   Acum o săptămână și ceva, am abordat evoluția economică a României (Vechiul Regat) între 1880 și 1914 (accesează aici analiza). 

   Datele existente la momentul actual ne permit să facem o comparație a evoluției reale a PIB-ului pe cap de locuitor din mai multe state din sud-estul Europei între 1924 și 1939 (vezi tabelul din imagine).

   Concluzia analizei precedente, în care tratam evoluția economică între 1880 și 1914, era că, deși PIB-ul pe cap de locuitor din Vechiul Regat era peste cel din Bulgaria, Grecia și Imperiul Otoman și sub cel din partea ungară și partea austriacă din Austro-Ungaria, creșterea în perioada analizată a fost mult mai lentă decât cea din restul statelor din vecinătate (accesează articolul aici).

   În analiza perioadei 1924 - 1939, am prelucrat date din studiul „South-Eastern European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, realizat în colaborare de Banca Națională a Greciei, Banca Națională a Bulgariei, Banca Națională a României și Banca Națională a Austriei în anul 2014. Am apelat, de asemenea, la lucrarea domnului Victor Axenciuc, „Produsul Intern Brut al României 1862-2000. Serii statistice seculare si argumente metodologice”, pentru a estima creșterea reală a PIB-ului pe cap de locuitor din România. Pentru datele Ungariei, dat fiind faptul că datele studiului realizat de băncile naționale sus-enumerate se opresc, în cazul Ungariei, la nivelul anului 1914, am preluat și prelucrat date din periodicul Academiei Ungare de Știintă - „ Acta Oeconomica”, publicat la Budapesta în anul 1995.

   Cum stătea România Mare în materie de PIB pe cap de locuitor față de statele din vecinătate în anul 1924?

   Cele mai multe date ne permit să facem o comparație a evoluției reale a PIB-ului pe cap de locuitor între 1924 și 1939. Datele în cazul Greciei se opresc în anul 1938. Datele aferente Iugoslaviei din studiul realizat de bănci ne-au permis calcularea evoluției reale a Venitului Național pe cap de locuitor, iar în cazul Turciei, a Produsului Național Brut pe cap de locuitor. Ceea ce ne propunem să observăm e evoluția reală a celor trei indicatori de la momentul 1924 până la momentul 1939, și care, între noi fie vorba, nu diferă foarte mult ca valoare. 

   În 1924, conform datelor existente în studiul sus-menționat realizat de bănci, România avea un PIB pe cap de locuitor echivalent cu 13,4 lire sterline la cursul de schimb oficial. Bulgaria era puțin mai sus decât noi, cu un PIB pe cap de locuitor de 13,5 lire sterline sterline (vezi tabelul din imagine). 
   Trebuie spus că, PIB-ul pe cap de locuitor din România Mare era mai mic decât în Vechiul Regat, toate provinciile alipite, inclusiv cele din Imperiul Austro-Ungar, având un PIB pe cap de locuitor mai mic decât în Vechiul Regat (vezi aici datele în detaliu).

   PIB-ul pe cap de locuitor din Ungaria era echivalent în anul 1924 cu 19,6 lire sterline, iar cel din Grecia era echivalent cu 14,1 lire sterline
   Dintre cele patru state despre care avem date privind PIB-ul pe cap de locuitor, România Mare stătea cel mai prost în 1924

    Ăsta e un adevăr pe care nu l-am aflat din cărțile de istorie, pentru că abia în ultimii ani au apărut lucrări ce cuantifică nivelul de productivitate. E important de știut acest lucru pentru a nu cădea în ridicol când discutăm despre interbelicul românesc, epocă pe care mulți habarniști o idealizează fără temei.

   În Iugoslavia, Venitul Național pe cap de locuitor din 1924 era echivalent cu 15,9 lire sterline (vezi tabelul din imagine). Diferența între Venitul Național și PIB nu e frapantă, deci putem aprecia că și PIB-ul pe cap de locuitor era mai mare decât în România.
   În Turcia lui Mustafa Kemal Ataturk, Produsul Național Brut era echivalent cu 11,3 lire sterlinePIB-ul ia în calcul ce se produce în interiorul țării indiferent de originea capitalului. PNB-ul ia în calcul ce se produce în interiorul țării și în restul lumii de către capitalul de proveniență turcă, în cazul nostru. Putem aprecia că între cei doi indicatori nu exista nu exista o diferență mare în acel an.

   Așadar, România stătea cel mai prost în privința PIB-ului pe cap de locuitor dintre statele ce au evidențiat acest indicator în 1924 și putem aprecia că era sub Iugoslavia și peste Turcia, dacă forțăm o comparație cu VN și PNB.

Cum a evoluat în termeni reali PIB-ul pe cap de locuitor în România și statele din vecinătate între 1924 și 1939?

   Dintre statele ce au ca indicator PIB-ul pe cap de locuitor, România a înregistrat cea mai mică creștere reală a a acestui indicator între 1924 și 1939 (17% - vezi tabelul din imagine). 
   Mitul dezvoltării interbelice a României, atât de susținut de unii istorici, nu are acoperire în datele statistice recente. Nu neg că a existat un progres pe plan social, dar trebuie să ținem cont că eram un stat cu doar 20% populație urbană (cel mai redus grad de urbanizare din Europa). Și astăzi, și acum un secol, productivitatea ridicată gravita în jurul orașelor, iar noi eram o țară plină de țărani. Interbelicul idealizat se referă în mare parte la orașe sau, mai precis, la „lumea bună” din orașe. Cât putea să reprezinte „lumea bună” din orașe, de vreme ce toată populația urbană de la recensământul din 1930 era de 20%? 

   Dintre statele ce au ca indicator PIB-ul pe cap de locuitor, cea mai mare creștere a înregistrat-o Ungaria (49% - vezi tabelul din imagine). E posibil ca Grecia să depășească Ungaria, creșterea reală a PIB-ului pe cap de locuitor din această țară dintre 1924 și 1938 fiind de 45%. Nu știm ce a făcut Grecia în 1939, pentru că studiul realizat de bănci nu oferă date. 
   Vecinii bulgari au realizat o creștere reală a PIB-ului pe cap de locuitor de 38% în perioada analizată. 
   Ne dăm seama că, în prețuri comparabile, dat fiind creșterea economică mai mare din aceste state, România era mult rămasă în urmă în anul 1939 față de 1924.

   În Turcia, PNB-ul pe cap de locuitor a crescut între 1924 și 1939 cu 98%. E de presupus că și PIB-ul pe cap de locuitor a crescut semnificativ, binențeles, cu mult mai mult decât creșterea de 17 % a României.
   Venitul Național pe cap de locuitor din Iugoslavia a crescut mai puțin decât a crescut PIB-ul pe cap de locuitor de la noi (13% față de 17%), dar și valorile exprimate în lire sterline din 1924 (15,9 față de de 13,4 lire sterline - vezi tabelul din imagine) erau în favoarea Iugoslaviei.

   Datele ne arată o evoluție economică lentă a României în perioada interbelică, nicidecum una explozivă. Atunci, de ce istoricii noști zugrăvesc în roz epoca interbelică?

   În prezent, când vrei să te compari cu o țară în materie de dezvoltare, te uiți la indicatorii economici. Ce a lipsit României până în ultimile decenii au fost statisticienii specializați pe istorie economică cantitativă. Mai toate comparațiile economice cu celelalte țări din perioada interbelică fac referire la autori străini. De multe ori, analiza acestora a fost făcută pe date parțiale sau prin comparație cu vecinii care aveau date mai complete. Rezulatele, în cazul României, trebuie luate cu rezervă.

   În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Au apărut lucrări ale specialiștilor români, care știu ce citesc, atunci când văd o evidență în limba română de acum un secol. Cifrele înaintate de aceștia diferă față de cele înaintate de autorii străini. E drept că și metodele statistice s-au mai îmbunătățit, dar rămâne un mare semn de întrebare vis-a-vis de metodele și veridicitatea datelor folosite de autorii străini în urma cu jumătate sau mai bine de jumătate de secol.

   Sărăcia României din prezent e explicată de noile lucrări științifice. Adevărul e că niciodată n-am fost buricul pământului și de prea puține ori în istoria modernă am fost buricul Balcanilor
   Istoria modernă a României s-a construit pe mituriMitul Grânarului Europei, mitul Micului Paris cu mai puțin de 10% canalizare și tot cam atât străzi petruite, mitul devoltării superioare a Ardealului și Banatului, mitul dezvoltării economice pe timpul lui Carol I și în interbelic - toate acestea sunt rodul unor minți cu imginație bogată și naționalism exaltat

   Cred că o privire critică asupra istoriei economice a României din ultimul secol și jumătate ne-ar folosi mult mai mult pentru a înțelege de ce suntem în coada Europei, unde au greșit înaintașii noștri și unde greșim și noi.


3 comentarii:

  1. Nu are rost să reinventați roata. Citiți cartea istoricului Bogdan Murgescu despre acumularea decalajelor economice, el a studiat temeinic o mulțime de date (și a ajuns, practic, la aceleași concluzii ca dvs.).

    Întrebarea aia cu „perioada roz” e, probabil, retorică. Interesul e unul strict ideologic. Cum la fel de ideologizată e prezentarea constantă a comuniștilor ca un partid „de buzunar”, în condițiile în care la alegerile din 1931 au reușit să intre în parlament luând peste 70.000 de voturi. Într-o perioadă în care votau doar bărbații peste 21 de ani și voturile partidelor care NU organizau alegerile se numărau așa cum (nu) se numărau...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comunistii au fost scosi in afara legii pentu ca sustineau dezintegrarea teritoriala a Romaniei(cominternistii erau oamenii Moscovei).
      Cand a venit soldatul Sovietic(ie. Rus) au "numarat bine" si au ramas la putere 45 de ani.Dupa 45 de ani se manca pe cartele, frig in case, lipsa libertatilor minime etc .
      Tovarase, "perioada roz" a fost mai buna decat perioada "marilor realizari".

      Ștergere

 
Blogger Templates