Social Icons

joi, 23 februarie 2017

Anii `90: Iliescu vs. Constantinescu. Care dintre ei a pierdut la scor mai mare bătălia cu economia

Cât a scăzut economia națională  în anii `90 față de anul 1989
   România anilor `90 e un exemplu de manual pentru o criză economică în „w”. Puțină lume știe că această criză n-a început în 1990, ci mai devreme cu doi ani, în 1988

   Primul an al crizei în „w”, conform datelor BNR din raportul anual din 1998, a fost anul 1988, când economia Republicii Socialiste România a scăzut în termeni reali cu 0,5% față de anul anterior. În anul următor, 1989, criza a luat avânt și a dus scăderea economică la 5,8% față de anul anterior

   Așadar, primele zile ale anului 1990 ne găseau în plin proces de recesiune al unei economii. Culmea e că, numărul salariaților, conform aceluiași raport BNR, a crescut în 1989 cu 450 de mii față de 1988 (de la 7,88 milioane de salariați, la 8,32 milioane), semn că, în comunism, în loc de disponibilizări în perioadele de criză, se mergea pe cât mai multe angajări.

   Cât a suferit economia în cele 1,5 mandate ale lui Iliescu din anii `90?

   România anului 1990 era o țară în recesiune economică, dar asta n-a oprit factorul politic să ia decizia majorărilor salariale. Astfel, salariul net a crescut de la 3.063 lei, cât era în 1989, la 3.381 lei, deci o creștere de 10,3% (conform datelor INS). Dacă ținem cont că, pe parcursul anului 1990, inflația a fost de 5,1% (inflația galopantă încă nu începuse), ne rezultă o creștere reală a salariului față de anul anterior de 4,6% (vezi tabelul din imagine). Numărul mediu al salariaților din economie a scăzut 8,15 milioane (-2%). Dacă în ultimii ani de comunism recesiunea era combătută cu creșterea masivă a numărului de salariați, în 1990, regimul proaspăt instaurat combătea recesiunea cu majorări salariale. Rezultatul a fost că recesiunea a continuat, scăderea economică din 1990  fiind de 5,6% față de anul anterior (vezi tabelul din imagine). 

   Cei mai dezastruoși ani din punct de vedere economic au fost 1991 și 1992, când economia națională a scăzut cu 12,9%, respectiv cu 8,8%. Aceste niveluri de scădere economică n-au mai fost atinse niciodată de atunci încoace. Salariul real din 1992 scade la 74,1% față de cel din 1989, iar numărul de salariați a scăzut 82,7% (vezi tabelul din imagine).

   În 1992, PIB-ul Româniai ajunsese la 72,7% din cel existent în 1989 (vezi graficul din imagine). O asemenea scădere se întâmplă de obicei în timpul unui război. Interesant e că, după dezastrul din 1991 al guvernului Roman, vine mult lăudatul tehnocrat Stolojan, care „reușește” în 1992 a doua scădere economică ca mărime de după al doilea Război Mondial până în zilele noastre. Mitul Stolojan a dăinuit mulți ani după, deși rezultatele acestuia au fost mai puțin decât modeste. 

   După alegerile din 1992, regimul Iliescu îl aduce la guvernare pe Nicolae Văcăroiu. Economia revine pe creștere, fiind și dificil să scadă mai jos, iar vârful de creștere e atins în 1995 (7,1% față de anul anterior - vezi tabelul din imagine). Despre creșterea din anii guvernării Văcăroiu s-a discutat mult. Cel mai mult s-a spus că avansul economic a survenit de pe urma producției pe stoc. Fals. Datele INS ne arată o variație a stocurilor față de producția efectivă mai mică de peste trei ori față de anul 1990. Creșterea economică din timpul guvernării Văcăroiu a fost chiar reală. 

   În 1996, la plecarea de la putere, după un mandat și jumătate, a lui Ion Iliescu, PIB-ul ajunsese la un nivel de 89,1% față de cel existent în 1989 (vezi graficul din imagine), salariul real ajunsese la 76% față de cel din 1989, iar numărul de salariați ajunsese la 71,4% față de cel din 1989 (vezi tabelul din imagine).

   Cât a suferit economia în mandatul lui Emil Constantinescu și a celor „15 mii de specialiști”?

   Doar în ultimul an din mandatul lui Emil Constantinescu economia a înregistrat o creștere (2,1% în anul 2000 - vezi tabelul din imagine). În ceilalți ani, economia s-a luptat cu cei „15 mii de specialiști” promiși în campania din 1996 și cu doi prim-miniștri (Victor Ciorbea și Radu Vasile) incapabili să înțeleagă ceva din economie. Economia a scăzut cu 6,1% în 1997, cu 4,8% în 1998 și cu 1,2% în 1999 (vezi tabelul din imagine). 

   A treia oară a fost cu noroc, guvernul Isărescu a readus economia pe creștereE drept că trendul de scădere economică se atenua, semnalizând o ieșire din recesiune, dar trebuie să recunoaștem meritul actualului etern guvernator BNR de a fi singurul prim-ministru din mandatul lui Emil Constantinescu care a reușit să treacă economia pe plus. 

   La finalul lui 2000, după trei ani de scădere economică și unul de creștere, nivelul PIB-ului ajunsese la 79,1% față de cel din 1989, numărul mediu al salariaților din economie ajunsese la 4,62 milioane (55,5% față de cei existenți în anul 1989), iar salariul real ajunsese la 62,1% față de cel din 1989 (vezi tabelul din imagine).

   O analiză mai cinică ar suna cam așa: România a pierdut între 1989 și 2000 peste o cincime din economie, 44,5% din salariați (care va să zică, avem o creștere clară de productivitate pe angajat), iar salariații au pierdut 37,9% din salariul real (adică au devenit mai productivi, dar mai prost plătiți). 

   Cine a pierdut la scor mai mare meciul cu economia dintre Iliescu și Constantinescu? 

   Noi.
  

2 comentarii:

  1. daca tot faceti acest studiu introduceti in el toate guvernarile. sunt curios cum arata anii basescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din anul 2000 încoace, doar în anii 2009 (-7,1%) și 2010 (-0,8%) s-au înregistrat scăderi ale economiei față de anul anterior. În rest am fost pe plus.

      Ștergere

 
Blogger Templates